Miracolul Culorilor de BEN TODICA, versuri Irina Lucia Mihalca

Arta trebuie intodeauna prinsa de manute si ajutata sa paseasca mai departe. Arta insasi este poezie si asa trebuie sa ramana. Am prins-o in hora culorilor luminii si a pamantului. Tineri si batrani, romani si japonezi, ortodocsi sau hindusi toti in dansul culorilor zdup in eternitate. In vibratia luminii sunt culorile care in snop creaza iubirea, sunt esenta vietii aici, acum. Poti sa-ti imaginezi lumea fara una din culorile luminii?
Tot asa nu imi pot imagina MIRACOLUL CULORILOR fara Irina Lucia Mihalca si a fragmentelor muzicale MoMo Music si Transcending Vibrations.
Multumesc tuturor! (Aici includ si spectatorii)
Ben Todica

O poartă de lumină

Aripi, înălţimi, copaci, dealuri, munţi,
lacuri cu luciri de-argint,
luminişuri de păduri
şi un văzduh,
uneori albastru,
alteori auriu,
prin care pluteşte
într-o linişte de lumină
desprinsă dintr-o reverie
fără de capăt.

În înalt a rămas
ca să poată să fie găsită.
E însăşi forţa iubirii,
gloria şi înţelepciunea ei.
O poartă de lumină
vezi spre Visul tău de nevisat...

Ai pătruns în vis,
nu te-ai oprit la marginea cuvintelor,
ţi-ai auzit inima,
ai ascultat muzica sufletelor,
braţele şi-a întins,
un zâmbet cald,
o strângere de mână,
o mângâiere şi un sărut ameţitor.
O contempli, e însăşi iubirea.
Un loc în care nu ajungi oricând.

Aproape sau departe,
uniţi sunteţi în lumină şi în căldură,
fiinţa vi se contopeşte în armonie,
esenţa vi se amestecă.

Ca nebunul alergi prin lume,
voinţa ţi-e luată,
doar memoria iubirii
ţi-a mai rămas.
Amintirea ei îţi urcă
şuvoi de lacrimi în ochi,
îţi aduce suspinul
şi-ţi incendiază inima.
Îmbrăcat în mantia iubirii,
pe cărări de spini te împiedici,
chiar dacă flori îţi par.
Bucurii, plăceri, abandon,
pasiune, extaz,
încercări, salbă de lacrimi,
tristeţi, chinuri, dureri,
de toate ai parte în dragoste.
În ea ţi-e suferinţa,
în ea ţi-e vindecarea.
Cu cât te vindeci,
cu atât suferinţa îţi creşte.
Bolnav de iubire,
dacă nu ai suferi din dragoste
cum ai mai iubi-o?
Odată cu iubirea
ţi s-a sporit şi chinul ei.

Ce e mai puternic în tine:
iubirea sau teama?
Recunoşti că, uneori,
te opreşti la graniţa cuvintelor,
blocându-te?
Stoluri de gânduri se rotesc deasupra ta.
Uiţi că poţi pătrunde în poemul iubirii,
în adânc, tot mai adânc,
doar cu inima?

Descoperă natura ta divină, omule!
Acum ştii, iubirea e viaţa,
iar neiubirea e moartea.

19 ianuarie 2017

Cuvântul Luminii

Pe drumul spre lumină
mergi, mergi mereu,
înaintezi,
chiar dacă, uneori,
eşti nevoit să te mai întorci,
dar mergi,
continui să mergi
prin emanaţiile umbrelor,
prin raza de lumină
izvorâtă din En sof,
prin triada celorlalte nouă raze,
dincolo de metafora gândului,
dincolo de cerul cuvântului,
dincolo de punţile literelor,
dincolo de orice măsură a omului,
în adânc, tot mai adânc,
departe, tot mai departe,
treci de vămile atâtor lumi,
cu erorile, slăbiciunile, durerile
şi primejdiile lor,
treci prin fiecare cer izvorât
unul dintr-altul,
treci de vârtejul norilor
în spirala creaţiei,
înaintezi prin visul din vis
din focul nepieritor al adevărului,
în adânc, tot mai adânc,
departe, tot mai departe,
dincolo de trecut,
dincolo de prezent,
spre Eternitate,
spre-a te cufunda, din nou,
în viaţa izvorului Luminii.

- La început a fost
doar cuvântul Lumină! –

20 martie 2013

~*~
Irina Lucia Mihalca

Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor