Superba Romanie
Muzica: Ciprian Porumbescu - Balada pentru vioara si orchestra

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Decembrie 1, 2010 la 5:01pm
LA MULTI ANI!
Comentariu publicat de ION IZVOR pe Decembrie 1, 2010 la 4:55pm
La multi ani!
.

.
Comentariu publicat de Lucian-Zeev Herscovici pe Decembrie 1, 2010 la 4:06pm
La multi ani, tuturor.
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Decembrie 1, 2010 la 12:14am
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Decembrie 1, 2010 la 12:04am
"ROMANIA MEA este tara de la rascruce de vanturi, spre soare-rasare, dincolo de imensul ocean.Este tara mea de dor, de care doar gandind, in suflet, ma infior, caci multi ani in urma, eram nevoit s-o parasesc, fara sa stiu . daca vreodata, o voi mai revedea... Am luat cu mine, in sufletul meu, imaginea tarii mele, ca o Doamna frumoasa, imbracata in podoabe alese, daruite de Creatorul cerului si al pamantului, in caierul vesniciei, cu mii de ani in urma... Am luat cu mine o tara ce o port, ca o floare ce o ingrijesc; si o am in sufletul meu, in culorile sfinte de curcubeu tricolor, ca sa nu uit ca am trait Acasa o felie de viata cu ai mei... Am luat cu mine de-acasa o tara in primavara mereu... Tara mea de aici - de printre straini - este limba romana, daruita si mie de Dumnezeu, ca sa gandesc, sa citesc, sa ma racoresc, cand dorul de casa ma-nvaluieste in nostalgie... Si-ti marturisesc acest sentiment acuma si tie, pe aripi de melodii inscrise in cuvinte de aur, de agrint si de fier, ca sa patrunzi tainele

E tristă țara mea... de Ligia Trinca

E tristă țara mea...
îi privesc forma de pește (până și așezarea geografică e creștină), si parcă plânge...Toate lacrimile ei s-au strâns în Marea Neagră... acele lacrimi culese pe Dunăre.
Carpații poartă rănile încă deschise ale unui trecut plin de războaie... și sângele celor căzuți de-a lungul secolelor, azi, mai mult ca niciodată strigă:
"Nu vindeți ceea ce am apărat cu rodul venelor noastre!"
Dar suntem surzi la glasul lor... ... și-atât de surzi la Glasul Tău, Tată!

Cumpărăm și vindem... vindem fiecare suflet și bucată de țărână străinilor și înstrăinării...
Ignorăm urletul munților muți, și le frângem podoaba copacilor...
Nu construim decât clădiri fără rost în locuri unde odată erau biserici... și bisericile care au mai rămas, poartă ecoul slujbelor între ziduri...

E gol, Doamne...
e gol pământul de roade...
E gol cerul de mireasma jertfelor plăcute...
E gol sufletul românului de Tine...

Oamenii de azi își fură vecinii... noi ne furăm unii pe alții...
Cei care au fost puși să ne conducă spre Vârful Muntelui, ne afundă în Valea Morții.
Nu am învățat nimic... sau poate totul...
Oferim pâine și circ poporului ca să-l putem lipsi în liniște.

Doamne, plânge Romania și mă întreb când vei hotărâ să-i mângâi rănile...
Ai trimis potopul peste case și oameni.
Am strigat cu lacrimi fierbinți, cu mâini întinse spre Tine, și ai închis izvoarele Cerului, să nu ne șteargă de tot...
Când ne-au fost rezidite casele... din nou ne-am închinat idolilor și am uitat de Tine.
Ne-ai zguduit cu secetă, că poate așa ne vom trezi, până când ni s-au uscat buzele și ochii.
Atunci am strigat iar cu ultimele puteri.
TU din nou te-ai îndurat... și ai trimis roua peste pustiul din noi și din-afara noastră.
Acum unii mai mult, alții mai puțin, impresionați de legile omenești, am acceptat printre noi păcatul, călcând principiile creștine în picioare și odată cu ele legământul făcut cu Tine.Azi ne mint vânzătorii de iluzii deșarte.
Sodoma se clădește încet dar sigur printre locașurile Tale...iar noi nu facem nimic!
Se plimbă agale moartea pe bulevardele noastre; vedem putrezirea ei cum se lipește de lucruri sau suflete; ne ascundem între ziduri când ceva nu ne place și ne schimbăm caracterul sau gândirea de dragul societății liberale.
Când majoritatea numesc răul bine, ajungem să-l acceptăm și noi... uneori de teamă, alteori de rușine...însă uităm de ochii curați ai fiilor noștrii care mâine se vor întâlni cu șarpele la colțul străzii... mânjindu-le sfințenia privirii...

Cerem "LiBERTATE!" ... în religie, în gândire, în fapte...
Dar am distorsionat sensul cuvântului.
Ne vindem altarele și ne aducem copii ca ardere de tot icoanelor...
Suntem legați la ochii.
Vedem câștigul de pe linia întâi și uităm să privim pe rândul doi, la consecințe.
Apucăm, nesăbuiți, tot ce vedem și apoi ne întrebăm de ce stă Cerul închis.
Mă dor toate neascultările, toate răzvrătirile, toate faptele...
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 30, 2010 la 11:56pm
La mulţi ani, Românie!

Trăiesc într-o ţară care a uitat cât e de frumoasă, care se caută pe sine şi mă caută pe mine, care nu-şi găseşte drumul, şi rostul, şi glasul. Care preferă să tacă atunci când oricine şi oricare se simt îndreptăţiţi să o înjure, care preferă să-şi plece fruntea când unul sau altul o împroaşcă de mizerii şi o ameninţă cu pumnul. Trăiesc într-o ţară nuntită cu Soarele, dăruită ca zestre cu munţi verzi şi ape strălucitoare, dar eu – copilul ei, am hotărât că nu mi-a dat destul, aşa că am început să-i sap în inimă ca să-mi iau „dreptul”. Mă vede lumina zilei tăindu-i copacii şi otrăvindu-i apele, ponegrindu-i obârşia şi numele, terfelindu-i memoria şi cinstea. Pentru că nu mi se pare mare lucru să mă fi făcut Ea om pe mine pe pământ, şi nici nu consider că am vreo datorie să-i dau înapoi vreo ceva…

Zilele trecute am auzit pe cineva spunând că „suntem un popor de proşti”! Şi a început să-mi fiarbă sângele în vine, ca de fiecare dată când aud lucruri de-astea. Şi aproape fără să-mi pot controla reacţia, pentru prima dată de foarte mult timp încoace, am mormăit cu ochii plecaţi: „Poate poporul tău e unul de proşti!”
S-a întors spre mine surprins-întrebător, pentru că nu înţelesese bine ce spusesem. Atunci am ridicat capul, m-am uitat în ochii lui şi am spus tare şi clar: „Poate poporul tău e unul de proşti. Al meu – nu.” L-am simţit ezitând, parcă vrând a mai spune ceva, dar discuţia s-a încheiat aici. Atunci am înţeles: nu trebuie să mă cert cu cei care îmi jignesc ţara şi pe mine. Trebuie doar să nu le admit punctul de vedere. N-am cum să le schimb opinia, căci asta, despre ţara natală, este una dintre opiniile acelea pe care fiecare şi le face pentru sine. Dar care, tocmai de aceea, ne reprezintă.

Iar pe mine, dragostea de patrie mă reprezintă. Nu e o haină pe care s-o port în fiecare zi, nici o vorbă pe care s-o spun în toată ziua. Dar din tot ce cunosc despre mine, ştiu că îmi iubesc ţara şi că sunt mândră de ea. Şi nu doar atunci când e bine… E simplu să-ţi iubeşti ţara atunci când e bine. Ceea ce faci şi ce spui atunci când e greu, însă, te defineşte ca om. Iar azi e Ziua Ţării mele, şi atâta cât sunt eu parte din Ea, e şi ziua mea. Vreau să-i aduc în dar inima mea caldă, care are bătăi pentru mama, pentru tata, pentru sor’mea, pentru bărbatul pe care îl iubesc, pentru copiii pe care îi învăţ carte şi pentru puii pe care-i voi naşte cândva. Alături de ei toţi, inima mea bate pentru Ţară, şi pentru tot ce reprezintă Ea bun în fiinţa mea.

Şi ştiu că nu sunt singura, căci există printre noi oameni care, tăcuţi, duc în lume spiritul ancestral al Românilor. Şi dacă vă îndoiţi de asta, o să vă spun o poveste aflată de curând, despre cei care au muncit pentru ca doina românească să intre oficial în patrimoniul UNESCO, acceptată drept valoare inestimabilă şi simbol de nezdruncinat al neamului românesc şi al spiritualităţii sale. Le mulţumesc oamenilor acestora, puţini şi ascunşi, care au înţeles mai bine decât noi că nu trebuie să uităm. Niciodată. Că suntem. Că dragostea de ţară nu poate fi confiscată de niciun regim, de nicio clasă politică, de niciun om, de niciun glas răuvoitor. Niciodată.

Iată deci, de ce îi spun astăzi „La mulţi ani!” Ţării mele, rugând-o să mă ierte că am ales să tac atunci când am auzit-o înjurată. Şi le spun „La mulţi ani!” tuturor celor (puţini, poate) cărora vorbele astea, ale mele, de azi, le răsună în inimă.
Eseu de Iulia Muşat

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor