de-i al verii verde crud
Imi pare ca s-a afundat in lut...
Doar frunza care cade o aud,
Si-n ploi astern ce am uitat sa cant!
Din varfurile lor copaci-si varsa
In galbene si pale randuri,
A frunzelor durere arsa,
Lasandu-ma cuprinsa printre ganduri!
Culori ce sub al norilor ascuns
Nu-l intelegi, tu suflet verde, inca,
Doar pentru cel nascut in toamna au un sens
Se-apleaca-n fata lor cu piosenie adanca!
Culeg din frunze litere sa fac
Ravase pentru cel ce nu mai e
Cu rosul frunzelor de fag
Voi scrie titlul meu de nebunie !
Si chiar de norii imi vor sterge
Cuvintele ce inca le mai scriu,
Voi lua covorul frunzelor bolnave
Doar sa mai pot cu tine sa mai fiu!
Tu mi-esti un adevar ce inca ma mai doare
In fiecare an cand te dezbraci
Iar forma trupului tau moare
Lasand doar umbra negrilor copaci!

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor