Între două spaţii

[Alexandra Emilia]

Întreruperile astea ne sunt necesare
Ca să ne reluăm sufletul în mâini de pe jos
Şi să-l ţinem strâns de piele, să nu ne scape printre degete,
Cum scapă de obicei gândurile oamenilor, ca o apă.
Te înnozi pe dedesuptul tălpilor
Ca să nu vadă nimeni nodurile,
Venele prin care curge fiinţa se leagă de pământ,
După atâtea ceasuri, ai în sfârşit stabilitate,
După atâtea căderi în tine,
Când ai dus de fiecare dată mâinile la urechi ca să nu te mai auzi,
Cuvintele izbind în pereţii interiori,
Tragi de corzile sinelui ca să se lungească până la următoarea staţie
În care o să te odihneşti,
Ai atâta nevoie de odihnă direct proporţional
Cu nevoia de apă după o lingură de sare.
Uneori trag de liniştea ta în toate părţile, şi cei de lângă tine,
Câteodată gândurile mor în tine,
Înainte să le fi născut,
Să aibă viaţă de sine stătătoare, în afară,
Şi le porţi în tine ca pe nişte pietre.
Uneori te apropii cât mai mult de cineva ca să-ţi susţii spatele
Să nu se dărâme tot trupul peste tine,
Să nu mai ai pe unde să scoţi capul
Dintr-un morman de oameni să nu mai ai o fisură prin care să iei aer.

( postat din 12 martie 2008 pe agonia.ro: http://poezie.ro/index.php/poetry/1773031/Între_doua_spatii)

[radu.dumbravă]

hmm... "Uneori te apropii cât mai mult de cineva ca să-ţi susţii spatele" - cam singurul vers care-mi place / versuri ca: "Venele prin care curge fiinţa se leagă de pământ", "Tragi de corzile sinelui ca să se lungească până la următoarea staţie" nu-si mai au demult sensul in poezie cred / tin minte ca in alta parte tot de tine am citit texte mai bune / astept si alte texte, sunt curios.

[Alexandra Emilia]

Da, ce-i drept, poezia asta nu e una dintre poeziile pe care eu le consider faine (ca sa spun ca as putea sa le trimit la vreun concurs sau ceva de genul), dar are multe elemente din stilul pe care il abordez acum, e cam aceeasi linie poetica.

Multumesc pentru comment.