Adrian G's Page

Colaje cu Luminita Petcu

iulie 2008

Asa arata perfectiunea
ca tine netulburat
intre zugravirea unei catedrale
si o cutremurare in fata divinitatii
esti ca in somn
timpul cind universul se facea om in ochiul inimii mele
si am fi contemporani cu inceputul, cu devenirea
mai mult decit se vede
sub masca propriului pustiu
priveste strada, oamenii care reflecta forme
ei traiesc ca si cind verdele sau pamintul
n-ar face parte din ordinea cosmica
priveste-i cum rateaza linistea lor
purtindu-se ca si cum n-ar avea-o
restul o iluzie dormind sub sapte peceti
am vrea sa ne luam in brate
peste tot in temple si biserici
o pasare alba
femeia dinlauntrul tau..

ODESSA
****
ma trimeti mereu la dictionare
ca pe un pif le chien indragostit de o curte inexistenta
chiar si latratul la luna devine enigmatic la orele mici
ale patrupediei
cum stam asa rumegand kerale
unele mai gustoase ca altele
mi-am adus aminte ca iti plac unicornii
statuile din lemn impunse pana la unghie
treceam examene inot
ma faceam ca sunt de pe o alta planeta
una cubica cu femei multiplicate la xerox
cu legi formale nescrise pe cub
acolo puteam sa te trag de codite
si sa ma asez pe jos
docil
calcat in picioare...
RAMAEU
***

Eu car cuvinte
vulnerabile
şovăielnice firişoare de sînge
în inima mea proastă
mult prea multe paradoxuri
Pisici într-un coş
dimineţi tulburi
spălate de întuneric
căutări pecetluite de acelaşi refuz
pururi fără nume
o îmbrăţişare tîrîtă şi dreptul la îndoială
cînd glasul tău laş
în sufletul meu
chemase uitarea...
LP ( Odessa)
***

car saci de nisip
culori pentru ochi
la prima trezire
la prima clipire
sa te napadeasca siena
sa te poarte altalena
sa bei cafea cu zahar de trestie
sa pui rochia ta pe covor
paharul pe o carte
sufletul in palme
treci mana pe soapte
ma auzi?
ma percepi?
tocmai am iesit din aburul noptii
ce zi se face...

(foto : Jan Saudek)

****
blesteme

Cu nodul meu de la ştreang
negru de fum beţiv şi sublim
bolândă într-o vineri de apoi
am să mătur pustiu
jar de ţigănci cu sufletul la gură
încăierate scânduri de câini
linguşitori pişcaţi de muşte rele
să-ţi rupă baierele inimii
în douăzeci şi patru de carate
cu mâinile pline de oase
triunghiular de odioase
te blestem să mori
de dragoste..
(odessa)
****

să fiu al dracului blestemat şi netrebnic
să mă bată baba oarba şi păduchele de baltă
să fiu un cneaz, ba o virgină
să mă iubeşti, să mă arunci ca pe o batistă folosită
să mă chinui când ai migrene albe
sa mă iubeşti vinerea când bate clopotniţa a inviere
să miros a tămâie, a iad, a femeie
viaţa să îmi fie o poveste
cântecul o oază
timpul să stea pe loc în alcovul tău plin de ceasuri
ticăind ora 6
să mă baţi ca să te vreau
să ma ceri, să te iau
leagă-mă... înşeală-mă.. calcă-mă.. arde-mă
sunt un usturoi la gâtul tau
nemuşcat încă de vampirul din mine...
(rameau)
****
Vuiet gol

mă scutur de haina ploii
ca de o ultimă privire în mine
au rămas departe
monologul lui Hamlet
corăbiile feniciene
te caut în priviri somnolente
beau cafeaua plină de himere
culorile gris ale dimineţii desenează Magritte pe perdele
eu rătăcesc cu gândul sub plapumă

uite orizontul plin de castani bătrâni
Polonius mai sapă în grădină
pe un scaun cu trei picioare
arde miros de scorţişoară
şi jertfe pentru o zi de iunie

ascult cum din toate cănile pământului
un vuiet gol se plimbă în jurul meu.. (R)
****
In calatoria mortii prin mine
aud tacerea in numele tuturor lucrurilor
inserarile imbratisind ramuri goale
si lacrimi pentru totdeauna
numai pietrele s-au schimbat
de-a lungul unui strigat de lupta
cu pasari de prada suierind asurzitor
ca niste masti de fier smulse din radacini
am alunecat in locul gol al inimii
cu fantome de cai salbatici lovindu-se
de noi risipiti in intunericul acestei plecari
(Odessa)

ICOANE
Eşti o icoană cu picioare lungi
alergînd pe cîmpii desfrunzite
strigîndu-ţi dragostea în patru vînturi
patru oceane
trei ancore
două săbii de samurai
ne întîlneam seara sub vişini albi
kyoto te strigam okamoto
bambusul înflorea fără zgomot
apa ne îneca răsuflarea
doar statuia zen se uita după noi
cum desfînţăm timpul
cu privirea din suflete..
(Rameau)
**
Ai un fel de-a mă lumina a primăvară
dacă mai era nevoie de cuvinte
şapte păsări ce ning peste noi
infloresc şi exist în tine conturul
dintr-o piatră amară plutind
ploaie fragedă un semn alb ca toiagul
obişnuit să înfrîngă obrazul de alge
cîndva scrijelit de furtuni
hrăneam molii pînă-n cele mai ascunse colţuri
ale unui vast imperiu de nisip
şi cineva întorcea clepsidra
deveneam transparenţi tu de geamat eu de zbor
sărutam umărul tău de la facerea lumii
şiraguri de sticlă pe care
ni le agăţam de gît în ritmul inimii
un fel de apă vie în filigranul ei
singurătatea noastră
o disperată lecţie de iubire..
(Odessa)


PASARI EXPLICITE
Nimic prea mult
spuneau pedantii frustrarii
inca ma dezbrac de rugina acestui oras prafuit
intr-un singur sens
in care ne traim viata impinsa de afirmatii
intr-o zi oarecare de post
prea multe orgolii indesate extatic
desi am dreptul sa mor
ca un cal insetat de abandonul pietrelor
intr-o grava infringere
de vint fumat pe vreme de ploaie
am inima in colturi uscata
de marinimia ta amara de nebun
decapitat in Piata Spaniei
si nu mai fumez decit inecata fraudulos
in camasa ta alba de razboi
(LP)Odessa
***
extravagantza e un cuvant latin
seamana cu prestantza sau cu parul tau castaniu
din care imi fac mustati si barba
plete pentru zilele de post
cand iubirea e pusa la afumat
de tigarile trase in pieptul adanc
cu setea unei scufundari
lagunele verzi ale mintii ne dau de furca
cand jucam sah cu soldatii celuilat
in machiavelice miscari pe tabla de lut
de ne fuge pamantul de sub picioare
ne sclipesc ochii a razbunare
nebunii mor decapitati in piata Spaniei
regina trista isi spala rochia plina de sange
sub haine ascunde nuda fericirea
descojita cum e de corsete
e o biata femeie
atat de singura
ca din mila
o ajutam la calculul infinitesimal
golind tezaurul plin de pasari expirate..
(rameau)AG