performance - the international cultural network
Posted on July 22nd, 2008 at 8:10am —
No Comments (Add)
Posted on July 18th, 2008 at 8:00am —
No Comments (Add)
Posted on July 8th, 2008 at 7:00pm —
No Comments (Add)
Posted on July 4th, 2008 at 8:58am —
No Comments (Add)

Posted on June 28th, 2008 at 10:00am —
No Comments (Add)
Gelu Vlasin
created this social network on Ning.
Spread the word. Get your own reteaua literara badge for your website or MySpace page. (Get Code)
© 2008 Created by Gelu Vlasin on Ning. Create your own social network
Comment Wall (21 comments)
You need to be a member of reteaua literara to add comments!
Join this network
Imi spuneai citeodata...ca sacrificiul este o suferinta...o defensa...o crispare...o disperare: speranta de salvare prin durere...
Eu as sublinia doar ca incepe cu frica si continua cu dragostea...unei mirese fara buchet...si fara voal...nascuta pe un deal de gheata...inchinata jumatatilor de miscare... pururi virtuala...ma apropii in virful picioarelor de miezul fara virsta al fiintei tale...de chipul nevazut...subjugata si injugata de forme...stringind in priviri şinele acestea de cale ferata.
As vrea sa se opreasca in loc...ceea ce nu se poate opri niciodata...starea fericirii.
Ca sa dam secundei eternitate...in viitorul firesc al vorbirii...si-n noptile in care imi amintesc de noi prin recluziune si indurare...
Barci de hirtie plutind ca florile de tei prin suspendarea timpului...refuzind efuziunile inimii...cerul...fructele...ploaia...sarutarile tale rupte electric din maldarul de manuscrise turcesti...
Iarba incoltind dintr-un pamint de somn...de vis...de sete de tine te strivesc intre pleoape...dira plina de melci...dincolo de frazele frumoase despre Pometeu...intr-o forma cosmotica si inaccesibila...albului si negrului...
Ascensiune...zbor...plutire...sau poate vint...cautind prin cenusa...amintiri...cu care umplem golul...in care traim...
Chiar daca obiectiile pe care le ridic nu mai folosesc la nimic.
Inalbita de diguri, de stinci imi dau seama ca nu pot renunta, nicicum la tine...care cauti scoici sau urme.
Sub privirile staruitoare ale batrinului cu cap de lup, ma gindesc la mindria mea ranita episodic...
Nimic altceva decit un mijloc de exprimare a fictiunii...un alt stil...o alta scoala...
Te-am rupt din mine intr-o reverie a transparentei...suava si cronofoba...pina in tribunalele medievale ale amorului tau cu gust de pelin...
Sugrumata mereu...de zodia de fier a mamei fara copii...
N-am sa invoc niciodata zeii orologiului divin...intruparea pura a paradoxurilor....
Pentru ce as face-o?
Am ramas doar frumoasa fara corp...cu pielea mirosind a nisip fierbinte, chiar si in ipostazele lumesti cele mai idilice...
Mi-am ars degetele de viata...de tigarile superlong...atirnate in streangul singuratatii...
Lichefiata de ger si de muscatura timpului...imi pun chimonoul ros de soarecii frigurilor galbene...si ma intreb daca merit igrasia ploilor...noiembrie in culoarea neoglindita a saltimbancilor...
Aud pasii mortii...in fata unei usi...larg deschise catre ovalul meu in ninsoare...
Si pina la urma ce culoare are infinitul?
Astept in gara aceea cu nerabdare de adolescent. Citesc Kafka intre vagoanele deportarii noastre, uneori imi sterg fruntea de maneca si simt sudoarea unor zile cu tine, eram pe un camp cu mesteceni razleti la granita finlandeza a unei evadari. Treceau locomotive abstracte , pline cu soldati si cai raniti de luptele belice, tu pansai orice durere, alinai ranile sufletelor abandonate sub turele fumegande, jalea lua forma unei disperari frenetice . Ne asezam langa demonul de paza si ne certam : "suntem imperfecti ziceai , trupul e slab , carnea e muritoare" eu ripostam ca noi hranim foamea de eternitate a unui trup mizerabil, dar existam etern? ..nimic decat o perpetua schimbare. Si asa stateam verticali la capatul artei de a visa in picioare, plini de sange si noroi.
Rameau
Luminita
Inca mai contemplu din ferestrele dormitorului...scheletul clipelor singuratice...cioplite in pietre de riu...curgind linistit prin locul acela divin...in care fac dragoste pasarile...vara...
Amintirile intimplarilor acestei iubiri... vin din viitor nu din trecut...in ordinea cuvintelor...mereu dureroase, minunate mereu...asa incit nici nu mai pot inchide pleoapele...de ploaia aspra ce cade intre concret si abstract...cu timpul in functie de timp...Nu pot sa-mi smulg privirea...
Opreste trecerea intr-un graunte de praf christic...ca si cum nimeni n-ar putea banui...ca te-am rupt din splendoarea carnii tale atit de vulnerabila...incalzita doar de soarele arzator al Sudului...pentru totdeauna....
Hotarit lucru de palaria ta plina de miresmele livezii...nu ma pot desparti...pentru ca acolo unde nu e moarte...nu e nici iubire...stau doar la capat de nunta arsa...in cina noastra cea de taina...prin odaile goale ale inimii...si daca ai sa rizi...am sa-ti spun... : nu-i nimic...numai timpul are timp...numai tristetea are dreptate...
Cu brate pline de letargii alteori de flori salbatice...te astept in apa sarata a lacrimilor...femeie izvorind din coastele tale...ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat...
Ma culc pe colti de lup...inconjurata de filigranul poeziilor tale...intr-o liniste care acum tresare si incepe sa doara...
curajul
curajul meu tocit simetric ma tine la distanta cat o timona de intors in timpuri
gregare, tu stii casele acelea pline de calciovechio si dantele
ingalbenite de lacrimile infantelor, cu scranciob de lemn in gradina, balansoarul
bunicului abandonat cu sufletul lui calcinat cu tot, doar palaria ramasa plina cu miresmele livezii
si tu o purtai la piept, cautai un lacash fara polen sau amintiri legate de trup,
fara incalcituri sau filosofie de ora 5 cand matusile beau ceaiuri cu gust de celofan
si fluturii australi cu picioarele cambrate tropaie pe tabla fierbinte a casei ..
ii gonesti din incercarea de a se ineca
pe epiderma ta alba de printesa, de femeie devotata unei alte imagini,
tot cu tine in ea, in ipostazele unei iubiri de dupamiaza, un fel de letargie spaniola
cu perdele brodate si pumnale infipte in incercarile de dragoste cu el ,
poetul zilelor tale din iarna, aveai cizmele albe pregatite pentru o evadare iminenta
cat o revolutie pe un subcontinent minat, doamne cum te doream de sub ochelarii negrii
cu care ma tineai amagit in inconstienta mea seculara...
de suferinţa lor la naşterea fierbinte a nisipului
acum cînd secunda care tocmai există
împleteşte sălbatic dantele grele
într-o gară în care trenurile nu opresc niciodata....
.......
Onorata pina in adincul sufletului....Marina, de invitatia ta...
în zgomotul ochilor de sticlă
poticnindu-mă de întrebări dada
alteori de clepsidre goale, în ani de graţie
ca ţarmul acesta risipit şi învins
într-un asalt de coşmar
nici întuneric, nici lumină
în ocoluri largi doar pustiul din tine
şi moartea aceasta plutind lividă
într-un poem amar
despre corăbii foşnind în larg
elogiul nebuniei îngenunchind în ruine
smulse fir cu fir de femei ieftine
te presimteam chinuit de sudoarea hinduşilor
un secol de păsări rotindu-se în ciuda înverşunării
înlăuntrul meu printre spinii cuminţi
cu prefăcută indiferenţă, de ceasuri date inapoi
incizii etrusce azvîrlite
din comoara cine ştie cărui Titanic
anatema împotriva mea
cautam cuvinte rele pline de venin
petreceam pe tarabe rau famate
cu femei ushoare, doua pe leu
mi-era inima cat un bulgare de tristete
un astru mort, rece ca o catedrala pustie
doar muezinul mai rasufla pe podea
gol de trairi, gol de viata
din gura lui fugeau sute de nopti
narghile fumate in alte haremuri
pandeam primii astrii la rasarit
si nicidecum nu era ura
gresisem, tinta nu era poetul
ci doar versul lui molcom
la capul patului
cand dragostea nu-si gasea cuibul..
View All Comments