e vremea tăcerilor, poetule

las primăvara să vorbească în locul meu
scutur muguri și se aude cântec
poate același cântec neterminat
din noaptea spovedaniei mele
mă cunosc atât de bine
încât știu unde mi se termină cuvintele
când atingi infinitul
singurătatea e doar un capriciu
îți place s-o întorci pe toate părțile
cum o femeie în cearșafuri albe de satin

Vizualizări: 9

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor