poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Calea cunoaşterii de sine.Credinţă.Salvarea sufletului.Nemurire.Renaşterea neamului românesc.Binele,Adevărul,Frumosul şi Natura.
Locaţie : CLUJ-NAPOCA - GOSTILA - HALAŞTEU
Membri : 390
Activitatea Recentă : Aug 21, 2020
Începută de Hatos Vasile. Cel mai recent răspuns de Hatos Vasile Nov 15, 2017. 2 Răspunsuri 2 Îi place
Sunt nopţi în care timpul treceMai greu şi totul îmi pare vis,Culcat, îngreunat în gânduri,Visez, adorm şi mă trezesc scriind!Sunt…Continuare
Începută de Hatos Vasile. Cel mai recent răspuns de Hatos Vasile Sep 8, 2017. 4 Răspunsuri 6 Îi place
Toţi suntem cerşetorii vieţii.Unii cerşesc mai puţin, alţii mai mult. Cerşim sinceritatea din noi, cerşim Absolutul. Pentru că a fi sincer înseamnă a suferi, înseamnă a te întoarce spre tine însuţi, spre absolutul tău,spre visul tău. Lumea îţi va…Continuare
Cuvinte cheie : sinceritatea
Începută de Lilioara Macovei. Cel mai recent răspuns de hatos vasile Ian 22, 2016. 4 Răspunsuri 7 Îi place
(compania cuvintelor combinate) Mi-am cufundat capul în imensitatea de cuvinte. Voiam să fie multe, mari, mici, cunoscute sau mai puţin, să fie diverse, să fie frumoase. Şi nu mă străduiam aşa mult să le dau prioritate în a le aranja pe rânduri,…Continuare
Adaugă un comentariu
Multumesc!
La multi ani, tuturor!
UN AN NOU CU SĂNĂTATE , CU BUCURIE ÎN SUFLET , PLIN DE REALIZĂRI
mi-a căzut o fericire la sorţi
cum cad merele coapte
(poate
putrezite pe jumătate)
şi la cumpăna dintre zile
şi nopţi
am căutat prin ungherele
inimii toate
cui aş putea să dăruiesc
jumătate
(să împart frăţeşte
partea cea bună
fireşte)
şi pe linia vieţii mele
subţire
n-am avut cu cine să-mpart
o biată fericire
Vizireanu sau Vizaris?...
Jertfe
rugul aşteaptă
inchiziţia neuitării
întru Gloria
sării pământului
dar pe crucea vremii
ultimul albatros
ţine sub aripa rănită
o creangă de laur
ca să trimită-n lumină
absenţa luminii
Lumea este o junglă în care singurele bucurii sunt cele spirituale. Cine nu înţelege asta trăieşte în zadar.
Superb mesaj de inceput de an La multi ani domnule Friciu Ion .inclusiv de ziua numelui
Vioara din cufăr-fragment
- Nu trebuie să-ţi chinui degetele, să nu te răneşti! spuse vioara. O să ţi le port eu pe corzi, ca să cântăm un cântecel! 1, 2, 3! Să-ncepem!
Simţi că vioara şi arcuşul îi stăpânesc toată fiinţa. Degetele alergau singure, mânate de o forţă necunoscută, iar arcuşul se mişca în sus şi-n jos, în ritmul muzicii. Sunetele minunate, cum nu mai auzise niciodată, parcă veneau din altă lume, fiind executate cu o îndemânare ieşită din comun. Se simţea ca într-un carusel de bâlci, ameţit într-un vârtej magic.
Deodată, auzi chemarea mamei din grădină. Muzica se sfârşi brusc.
- Pune-ne la loc în cufăr şi nu sufla o vorbă despre asta! spuseră într-un glas arcuşul şi vioara.
Nu apucă bine să închidă cufărul, că mama şi intră să vadă ce face Andrei.
- Am crezut că dormi dar mi s-a părut că aud o muzică! zise mama. Poate de la oboseală…
Andrei însă nu mai putea de fericire şi, uitând de promisiunea făcută, spuse fără să-şi mai dea seama că greşeşte:
- Mamă, mamă! Eu am cântat muzica aceea, m-a învăţat vioara din cufăr care este fermecată, ca şi arcuşul ei. Hai să-ţi arăt!
Mama zămbea cu înţeles. Andrei se repezi să scoată instrumentul şi încercă din nou ce tocmai fusese învăţat. Dar degetele rămaseră încremenite...Vraja se risipise. Andrei se posomorî.
- Lasă! Ai visat frumos! Eşti obosit, ai stat prea mult la soare în grădină. Nu fi supărat! Vei creşte mare şi vei învăţa să cânţi. Acuma, odihneşte-te! spuse mama îngăduitoare. Se aşeză pe pat. Dar cum să mai adoarmă? Privi vioara şi-i spuse:
- Draga mea prietenă? De ce taci?
Linişte. Era o vioară ca oricare alta. Arcuşul la fel. Le puse în cufăr cu amărăciune. Înţelesese. A promis să ţină un secret şi, de bucurie, îi scăpasera vorbele din gură. Pierduse cea mai bună prietenă pe care o avusese vreodată. Lacrimile îi curgeau pe obraz. Închise ochii şi într-un tărziu adormi. În vis vioara i-a spus:
“Copile!
Ţine minte! În toată viaţa ta,
Încrederea celor din jur în tine
Nu o înşela!”
Da, asa este , aici trebuie sa ajungem: la cunoasterea de sine, in comuniune cu natura, la suflete pure, la impacarea cu sine, la potolirea mintii... Ceea ce uneori ne lipseste este indrumarea , avem nevoie de instrumente fara de care toate aceste frumuseti sunt doar notiuni; le putem simti sau doar gandi (in varianta cea mai trista!). La multi ani cu drag!
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în Academia Spiritului - Cunoaşte-te pe tine însuţi - Adevărul se naşte în suflet de copil !