Doamne, Eminescu – Sfinte,   

Tatăl Nostru din cuvinte,
Dă-ne nouă râsu-plânsu,
Toate câte sunt într-însu!

Dă-ne floarea cea albastră,
Inima fie măiastră;
Pâinea cea spre nemurire
Fie-ţi versul de iubire.

Şi ne iartă, de-am greşit,
Cârtitori ce te-au hulit.

Cu Iubire ne-mpresoară
Şi acum, ca-ntâia oara .

Rugă pentru Eminescu de Const. MIU

                  EMINFiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieti, sufletul este panza, virturile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie sa-l pictam (Sfantul Grigorie de Nyssa)....

Photobucket

             PhotobucketPhotobucket   Eminescu:

Cu fiecare an ce trece,
Devii un mit printre luceferi.
Cu umbra ta, tu mă petrece
La cei ce sunt „voioşi şi teferi”!

Ca tine nimeni n-o să fie,
Căci eşti „nemuritor şi rece”,
Chiar de-ar sorbi şi apă vie
Şi-ar da „scrisori” nu cinci, chiar zece!

Primeşte-mi ruga pământească
Şi-o lacrimă pe-al tău altar,
Din care mitul tău să crească –
E tot ce îţi aduc în dar.

Prof. Dr. Const. MIU photo carte2.gif

Photobucket photo inimamaini.gifPhotobucket Photobucket

PhotobucketPhotobucket photo luminare1.gifImage Hosting by PictureTrail.comImage Hosting by PictureTrail.comImage Hosting by PictureTrail.comImage Hosting by PictureTrail.comImage Hosting by PictureTrail.com

PhotobucketPhotobucket

Image Hosting by PictureTrail.com

 

Nunta cosmicaPhotobucketSabin Balasa

                                                    

 


CERTITUDINE

Eminescu e în toate,

Eminescu e în noi,

Numele-i rostesc în şoapte,

Căci e viaţa de apoi.


Eminescu-i nemurirea

Dorului fără de moarte,

Eminescu e iubirea

Fiecăruia în parte.

 

Eminescu-i tinereţea

Sufletului românesc

Ocolit de bătrâneţea

Efemerului obştesc.

                                         AL CINCILEA MIT

de Prof. Dr. Const. MIU

În această zi de 15 ianuarie, gândul şi simţirea noastră se îndreaptă câtre Astrul ce ne tutelează sufletele, luminându-le şi ocrotindu-le cu Lumina geniului său. Prin poezia lui Eminescu – izvor de adăpat aripa – sufletele noastre îşi păstrează nealterată tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte!.
Ziua aceasta de 15 ianuarie ar trebui declarată Sărbătoarea cugetului şi a simţirii româneşti, căci nimeni altul, prin opera sa, n-a ilustrat mai fidel spiritualitatea românească decât Eminescu. Poezia Poetului nostru nepereche reprezintă şi rezumă tectonica sufletului românesc. Ea este apa vie, dătătoare de puteri miraculoase, vindecătoare de nevroze.
Eminescu n-a murit! El este sufletul nostru şi va dăinui cât neamul românesc! În Compendiul său de Istoria literaturii române…, G. Călinescu vorbea de cele patru mituri fundamentale, definitorii pentru spiritualitatea românească: etnogeneza (Traian şi Dochia), jertfa zidirii, pentru trăinicia atemporală a operei de artă (Monastirea Argeşului), relaţia osmotică a omului cu natura (Mioriţa) şi mitul erotic (Zburătorul). Însă, spiritualitatea românească are de mai bine de un veac şi jumătate un al cincilea mit, căruia îi spuneam simplu – Eminescu. El este mitul devenirii noastre întru fiinţă, căci sufletul nostru, prin sufletul poeziei sale tinde către veşnicie.
Începând de astăzi de15 ianuarie, în loc de nemurire aş spune Eminescu, în loc de iubire – Eminescu, în locul urii – tot Eminescu. Pentru că el a fost, în egală măsură, hulit şi preţuit. Chiar şi în zilele noastre sunt spirite gregare care încearcă din răsputeri să-l nege. Dar steaua lui „Încet, pe cer se suie”, strălucind mai tare, şi aceasta cu cât pseudovalorile se înverşunează în a-i minimaliza opera. Valoarea autentică – cum este cea a Poetului nostru nepereche – nu poate fi sugrumată, glasul ei nu poate fi redus la tăcere, pentru că aceasta este invulnerabilă în faţa morţii.


La zi aniversară, se cuvine să rostim o rugă pentru mitul EMINESCU

Photobucket

Noi ce din mila Sfântului
Facem umbrã pãmântului,
Rugãndu-ne’ndurãrilor,
Luceafãrului mãrilor.

Ascultã-a nostre plângeri,
Regina peste îngeri;
Din neguri te aratã,
Luminã dulce, clarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea Fecioarã,Marie!

Crãiasã alegându-te,
Îngenunchem rugându-te:
Înaltã-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.

Fii scut de întãrire
Si zid de mântuire.
Privirea-ti adoratã
Asuprã-ne coboarã,
O, Maicã Preacuratã
Si pururea fecioarã, Marie

O, Maicã Preacuratã
Si pururea fecioarã, Marie

M. EMINESCU Image Hosting by PictureTrail.com

Photobucket

SINGUR DUMNEZEU, CUNOASTE

A LUMII TAINA

Din iubire tese-ti covor sub picioare,

Invinge greul vietii prin forta rabdatoare,

Nu te uita inapoi ,ci numai inainte!

Furia nu te prinde ,blandete-I mai cuminte.

Viata nu e joc ,dar poate fi o farsa,

Cand fata de-Adevar ,lumea sta intoarsa.

A-ncerca s-o schimbi e lucru de prisos;

De vrei s-o vezi reala, stai cu capu-n jos…

Fiecare om e o secreta carte,

Ficare floare-I un parfum aparte.

Fiecare suflet isi cere cupa plina,

Cum cere floarea apa, aer si lumina.

Singur Dumnezeu cunoaste-a lumii taina,

Ce suflet se ascunde sub fiecare haina.

25 august 1976

MANA LUZ

Leagana-te,scumpa Romanie,

Sub vantul cald al vremurilor noi,

Si mergi cu fruntea sus printre popoare

Traindu-ti visul sfant al bravilor eroi.

Fiecare neam si fiecare tara

Isi are steaua sa pe bolta albastra,

Isi are contrapartea in lumina

Si raza care-i bate la fereastra.

Pe aceste sfinte si strabune plaiuri

Am coborat culori de curcubeu,

Sa-mpodobeasca fruntile ce-n dreapta

Pasii tarii-ntregi spre Dumnezeu.

Legea voastra sa nu fie ura,

Lumina sa nu o puneti sub obroc,

Pe carari de ura si intuneric

Nu se poate ajunge la pace si noroc.

O confrati de neam si vesnicie,

Sfintiti aceste locuri prin Legile iubirii,

De vreti sa nu v-ajunga uraganul

Si nemilosul foc al pustiirii.

Chemati necontenit Atotputernicia

Sa va ghideze mintile spre implinire,

Caci nu e alta implinire a mintii

Decat trairea vietii prin iubire.

Voi va mandriti cu dureroasa-mi truda

Si mi-ati zidit statui din pietre dure,

As fi cu mult mai fericit in Ceruri 

De n-ati lasa credinta himere sa vi-o fure.

Mi-ati daruit ,chemandu-ma-tre voi,

Cantece si flori si tot ce-a fost frumos,

Imletite-n cununa gandurilor mele,

Ofranda vor ajunge Jertfei lui Christos.

Aducere-aminte puternic palpita 

Sub fruntea-mi napadita de-ntrebari,

Cand pot sa mai fiu o clipa cu voi

Si cu doruri pierdute pe-atatea carari.

Prin trecerea-mi de-o clipa, ce-as mai putea lasa

Pe aceste locuri sacre pentru mine?

Decat lumina alba a sufletului meu,

Candela nestinsa in drumul spre mai bine.

Cand stele se coboara, locul se sfinteste,

Doar ele mai aduc Divinul pe pamant ,

Va las tot ce- am cules din marea Gradina,

Sunet si culoare,lumina si cuvant.

.................................................................................................................

            Mesajul transpus in plan obiectiv la data de 15 ianuarie 1996

marturiseste adevarul ca daca in viata terestra  prin forte misterioase 

ale spiritului de jertfa pentru evolutia si fericirea altora -- ne-am alimentat sufletul 

cu iubirea de neam ,de tara si de oameni ,aceste sentimente ne insotesc in numeroasele

dimensiuni ale existentei, ramanand totodata acul magnetic orientat mereu spre ce am iubit.

...............................................................................................................................

                                                            Mesager divin   MANA LUZ

http://2.bp.blogspot.com/-YwxCZre6W3I/UZT8zwnXVcI/AAAAAAAAGQY/oJijZLaA3Kg/s320/trand+roz.gifPRIMESTE FLOAREA FERMECATA

Ti-am adus in dar o floare-
Floarea sufletului meu;
Violetul din petale
L-am furat din Curcubeu.

Primeste floarea fermecata
Si sfinte ganduri de iubire,
Deschizatoare de carari
Spre-adevarata fericire!

Primeste lacrima fierbinte
Ce se prelinge-m parul tau
Si simte binecuvantarea
Ce ne-o trimite Dumnezeu!...

MANA LUZ

Preamarirea




Te preamaresc , Isuse, 

In Taina din Altar.

Prin laude aduse

Cu sufletul in har.

Te preamaresc , Treime, 
 
Cu vesnicul Cuvant, 
 
O , Domn din Inaltime, 
 
Prin Spiritul Tau Sfant.

Te preamaresc , Stapane, 
 
Un singur Dumnezeu, 
 
Ascuns sub val de Paine 
 
In suflete , mereu.




Cobori din Stralucire, 


Eu vreau sa Te servesc,

Invata-ma ,Iubire,

Cum sa Te preamaresc?

Vizualizări: 459

Răspunsuri la Aceste Discuţii

http://www.youtube.com/watch?v=E9TUXdkDo3c      

Marin Sorescu - La ceasul Eminescu


Bulgare de emotie si depozit de stres,
Lasandu-se greu in vazduhul cuvantului, Eminescu a cantarit
cu el insusi bucuria si durerea noastra. Bijutier de mare
precizie, care se arunca pe sine in balanta.

Este ceea ce se scade, cand fericirea ar fi sa ne copleseasca.
Este ceea ce se adauga, cand ne lipseste totul.
Este ceea ce ne ramane, pururi noua.

Opera sa - firul cu plumb in abisul sufletului romanesc.
Pe el coboara Fat-Frumos, din lacrima in lacrima.
O, fir cu plumb, tu, funie maiastra,
Din aripi largi de pajura vibrand,
Taind in bezna tainica fereastra,
Spre licarirea ultima din gand!...


Trebuiau sã poarte un nume" Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sã spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sã se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fãrã sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sã le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sã poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

Image Hosting by PictureTrail.com

ANIVERSARE

Din sfere inalte ma cobor

Pentru a mea aniversare,

Un cor celest ma-nsoteste,

Mi-e sufletul numai cantare.

Eu treaza am vrut sa te gasesc,

Durerea trebuind sa fie

Ca sa confirmi prezenta mea 

Pe aceasta coala de hartie.

N-a fost usor ca sa sosec,

O zi sa fiu iar printre voi,

Trebuind sa-mbrac o haina

Din diamant si din noroi.

Copil am fost al Romaniei,

Al Cerului copil azi sunt,

Nu v-am uitat si-am coborat

De dragul vostru pe pamant.

In drumul meu eu las aceste 

Autografe efemere,

Caci Domnul imi va aproba

Sa fac popas pe alte sfere.

Ma intristez ca-mi vad urmasii

Scriind gandinduse la bani,

Ei vor fi mari cat mare-i banul,

Dar vor ramane mici prin ani.

Doresc sa creasca-n tara mea 

Credinta-n Tatal si iubirea,

Doi stalpi puternici totdeauna,

Ca sa prospere omenirea.

Cu dor am coborat in suflet,

De voi de toti m-a cuprins dor,

Incredere s-aveti in Tatal,

Si in prezent si-n viitor.

Iti multumesc pentru lucrare ,

Nu te-ndoi ca n-as fi eu,

Cand poti s-aduni aceste ganduri,

In graiul si in stilul meu.

   extras din volumul :

SOARTA NEFERICITA A ADEVARURILOR OCULTE

                                        Autor

                                                              MANA LUZ

As vrea sa poti trai iubirea
La cea mai inalta cota a simtirii;
Sa poti gasi in tainitele ei,
Parguitul fruct al nemuririi.

As vrea sa-ti fie graiul o chitara,
S-adune tot dorul in strune,
Magia cantarii s-atinga orice suflet,
Sa-l ridice din nefasta-i genune.

As vrea sa m-ajunga, din urma,
Avantul tau spre cosmica-mplinire,
Si Venus sa-ncunune a ta frunte,
Cu sfintele-i nemargini de iubire.

Sa-ti ramana amprente de nesters,
Urmele de dor ale pasilor mei;
Plec! Ma recheama taramuri celeste,
Cu legi mai severe, cu zeite si zei.
Cand un suflet, care locuieste pe “taramuri celeste”, “cu zeite si zei”, ma racordeaza la energiile sale, eu, desi pamanteana, traiesc in energiile in care acest suflet ma proiecteaza. Alcatuit din indemnuri, ce contin o puternica forta consolatoare, iradiind lumina, puritate si iubire cosmica, fiecare MESAJ ce-mi este daruit apare ca decisiv, pentru a-si exercita rolul formativ-transformator asupra constiintei mele si, totodata, ca expresie a unei experiente spirituale unice. Ca stari de constiinta, ca intense si infiorate trairi emotionale, astfel de experiente imi rascolesc profund si definitiv existenta. Sa redai in cuvinte melodice, armonioase si vibrante, rasunetul multilateral al unui suflet, ce-ti apartine intru eternitate, nu este un lucru chiar atat de simplu pe cat pare… Aici, datatoare de ton este starea vibratorie a fiintei, in care perceptia psihica prin sentiment se constituie intr-o perceptie globala, unitara, intensa si armonioasa:

Prezenta mea este iubire,
Este susur de izvor,
Este freamatul de codru,
Este cantecul de dor.

Ma atrage glia tarii,
Neaua si toata simtirea,
Mai presus de toate acestea
Ma atrage doar IUBIREA.

Nu ma cauta in forme,
Ci in aurul din stele,
Ce-ti revarsa pe-a lui raze,
Undele iubirii mele.

Cand privesti seara-n tacere,
Spre-ale Cerului fantani,
Nu uita ca eu sunt Astrul,
Ce te-atrage spre Inaltimi.

Eu sunt calatorul care,
Bate iar la usa ta,

Image Hosting by PictureTrail.com

                                                       Mi-as dori sa fii un crin,

                                                        Cu petale de LUMINA,

                                                        Ce sa-ntreaca in frumusete,

                                                        Toate florile-n gradina.

                        

                                                 Mi-as dori sa fii un cantec,

                                                 Fredonat pe o chitara,

                                                 Ce sa imprastie uratul,

                                                      Sa inblanzeasca orice fiara.

Cate mi-as dori cu tine !...

Cate n-as avea de spus.....

Dar dincolo de dorinta,

Este Legea, mai presus .

Legea este drumul nostru ,

Este piatra de hotar,

Cand pasesti pe drumul Legii,

Nu-ti sunt pasii in zadar.

Dintre cate Legi sosit-au ,

Ca sa indrepte omenirea,

Legea Legilor eterne

Va ramane-n veci IUBIREA .

                   Versuri transmise de domnul EMINESCU cel viu, catre sufletul sau pereche

     Mana Luz     alias ANA MATEI   

                                               Image Hosting by PictureTrail.com          

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor