te-am iubit

ca pe o floare rară,

albă sau poate altfel,

şi-ngenuncheam lângă răsărit

să pot oferi surâsul

mai dezmierdător decât al dimineţii,

 

aş vrea să ştii că te iubesc,

ascunzându-mi disperarea

că vei pleca în vreo noapte

fără să-mi spui...

frâng mâinile cu care te-am ţinut

treaz demult...

scrijelind cuvinte pe spatele icoanei

când mă rugai să călătorim împreună...

 

aş vrea să ştii că te voi iubi,

iluzia perfecţiunii mele acoperă

imperfecţiunea inimii,

dar strânge-mă de mână,

mi-e dor de tine

şi negăsind cuvinte,

caut privirea

pe unde-o fi, la câtă depărtare...

caut...

în tăcerea mea, ştii ce ascund?

 

Vizualizări: 70

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Domnule Hatos, va multumesc pentru citire si frumosul comentariu!

Multumiri domnilor Friciu, Negoita si doamnei Vizaris pentru apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor