Anca Parghel s-a stins astazi de dimineata, dar chiar daca de acum incolo isi va canta nemurirea de pe o stea, vrem sa va aratam cateva lucruri pe care Anca le-a spus in vara aceasta. Ne-am fi dorit ca si noi sa facem un interviu cu ea, dar nu am reusit, insa au putut altii. Va reproducem integral un interviu ce a aparut in revista STAR, multumind pe aceasta cale doamnei Cornelia Ionescu, redactorul sef al acestei publicatii.

Star: In timp ce va asteptam, priveam in jur si parca ascultam linistea. Vreau sa-mi spuneti de ce e atata liniste intr-o casa de artisti ?

Anca Parghel: Deoarece creierul si urechile noastre au nevoie de pace, de ore de reincarcare si curatare. Daca ascultam muzica, ascultam incet in asa fel incat sa nu ne incarce.

Star: Putem sa caracterizam viata?
Anca Parghel: Viata e o batalie. O batalie nu doar in afara noastra, ci in noi. Trebuie sa fim nu de otel, ci de metalul din care isi fac samuraii sabia, doar atunci le treci pe toate. In viata nu trebuie sa ai tupeu, ci curaj. Trebuie sa fii constient si inconstient de valoarea ta.

Star: Fericirea este o stare de fapt sau un mod de a trai?
Anca Parghel: Este un mod de a-ti compune anumite clipe din viata. Nu pentru toti fericirea e la fel. Pentru mine multumirea ca mi-am indeplinit o treaba inseamna fericire. Nu accept fericirea care vine nici de la un barbat sau o femeie, sau de la o bijuterie. Cand vezi ca mergi cu moartea de mana, nimic material nu te mai face fericit. Pentru mine, daca cei din jur sunt sanatosi si fericiti, eu sunt fericita.

Star: Cum a fost prima poveste de dragoste?
Anca Parghel: Adevarata poveste de dragoste a fost cu tatal fiilor mei, adica cu pictorul Virgil Parghel, pe care l-am cunoscut cand aveam 14 ani, iar el avea 18. A fost dragoste ca la carte, cu tone de scrisori, cu flori daruite, cu plansete, cu foame asteptand sa vina… A fost o iubire adevarata, dar regret ca nu tine 70 de ani.

Star: De ce nu tine 70 de ani?
Anca Parghel: Daca ramaneam asa, nu faceam copii si avea un sfarsit tragic. In momentul in care ne-am casatorit, am devenit parinti, si ne-am facut mai responsabili. Faptul ca suntem artisti ne-a mai salvat putin romantism. Chiar daca nu mai suntem impreuna, ne vedem zilnic si amorul ramane.

Star: Ce a facut sa nu mai fiti impreuna?
Anca Parghel: Eu a trebuit sa plec in Belgia cand am primit acel post la Conservator, si am luat baietii dupa mine pentru ca si ei erau studenti acolo, sperand ca si domnul Parghel va veni sa reintregim familia. Instinctiv, el si-a dat seama ca e prea tarziu si ca nu ar fi bine sa plece din tara, poate a simtit ca pentru el nu e acolo. Si cu timpul, iti dai seama, s-a racit putin relatia, apar alte fiinte, omul nu vrea sa stea singur.

Star: S-a recasatorit?
Anca Parghel: Nu, nici eu, nici el. Daca ma iubeste pe mine, isi da seama ca nu mai poate iubi pe altcineva, dar are nevoie de o fiinta langa el. Omul mai trebuie sa si vorbeasca cu cineva, nu numai sa faca amor. Din durerea asta m-am si imbolnavit. Doua mari dureri: plecarea din tara si faptul ca nu am putut sa raman cu Virgil, asta a declansat boala, sunt sigura. Daca iubesti pe cineva, asa mortal, nu mai poti iubi pe nimeni, iti dai seama prin ce tavalug, chinuri ale iadului trece sufletul, a fost o tortura. O tortura acceptata! Am ales sa plec din tara doar pentru meseria mea.

Star: Probabil si pentru un trai mai bun.
Anca Parghel: Asta nu-mi dau seama acum, dar atunci… imi aduc aminte ca aveam zile in care nu aveam ce manca, eu ca eu, dar stateam si ma gandeam ce sa le dau la copii.

Star: Ce sfat le dati femeilor care trec prin calvarul bolii?
Anca Parghel: Trebuie sa nu intrebe de ce eu? sa nu le treaca prin cap ca le e frica si ca nu vor reusi, sa nu-si dea seama de grozavia diagnosticului. Cand am aflat ca mai am cateva luni de trait, nici macar nu am procesat informatia, mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe cealalta. Daca poti sa faci chestia asta, esti salvat!

Star: Moartea inseamna panica, frica? sau e doar o cale spre o alta lume?
Anca Parghel: Se spune ca nu cei care pleaca spre o alta lume sunt chinuiti, ci cei care raman. Daca vrei sa mai ramai in aceasta junglita, e de apreciat, inseamna ca esti tare. Singurul lucru care este neplacut, este pana acolo. Daca treci prin niste suferinte fizice destul de dure, alea te pot usura de pacate, iti pot curata destinul, atat de tare incat devii inger. Aia e perioada cea mai dureroasa, dar nu e pentru mine, eu mai am multe lucruri de facut aici.

Star: Cum e tratamentul?
Anca Parghel: Foarte bun, am niste medici extraordinari, dar si eu sunt un pacient foarte constincios. Poti sa ma tai in doua ca nu ma doare. Dupa chimioterapie mi-a cazut parul, iar la un moment dat si genele si sprancenele, asa ca am zis ca trebuie sa fac ceva. M-am dus singura la oglinda si m-am ras in cap. Aveam parul prins in coc, si imi era frica sa-l ating. De data asta am reusit sa-mi vad si eu capul. Am un o frumusete de cap, parca e o biluta, zici ca e un capusor de extraterestru.

Star: La final, spuneti-ne ce pregatiti fanilor.
Anca Parghel: Vreau sa fac anul viitor un concert cu toti cei care m-au ajutat in aceasta perioada, dar si un album de duete. Iar, daca vrea Dumnezeu, poate facem si un film cu viata mea. E prea tumultoasa si fascinanta. Mai vreau sa le spun oamenilor ca astept cu nerabdare invitatii la concerte, sunt bine, in forma, si sa nu se sperie sa ma sune. Cant, si imi face bine!

http://www.salutmagazin.com/2008/12/interviu-cu-o-stea-anca-parghel/

Vizualizări: 417

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Va multumim doamna Lucretia pentru postarea acestui interviu!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor