Motto: Tăcerea e ca mierea,             poezia-i durerea,             că-nghite lacrima             și cȃntă patima!    Îmi spui să mă căsătoresc cu poezia, dar eu îmi rup deja cuvintele argintii din stele și ți le aștern pe poteca ce duce spre vȃntul de primăvară, să te-nvăluie-n mireasma florilor de mai; ramurile înflorite ale liliacului din colțul casei să-ți încolăcească dorul, de e prea mare…