Era o vreme, cînd nu lipseam de la nici o victorie a destinului,începusem de la un anotimp la altulsă privesc magnoliile cum strîng în brațe pui de vrabiesub streșinile dinspre miazăzi,erau, desigur, dintre cele mai splendide și armonioase lucruricare nu dezamăgesc niciodată.Atunci toate aveau un înțeles bine definit, între timpde la celălalt capăt al firului se mai aude doar ploaiadinaintea pier…