În copilărie picăturile-cuvinte erau calde. Le simțeam în suflet și-mi doream să rămână veșnic pe timpanul urechii abia-nchegat. Mama avea un glas inconfundabil... Și acum îl aud. Și-a făcut culcuș în inimă, iar când mă apucă dorul, îmi picură cu lacrimi de sub pleoape. Am ajuns om, iar cuvintele celorlalți se transformă când în furtună, când în ploaie de vară. Picăturile-cuvinte pot răni, dar po…