În fiecare clipă ard pe-un rug și nu mă mistui. Vântul îi poartă flacăra când spre pisc, când spre mare. Trăirea îmi fierbe și gândul îmi urlă. În acele momente mă aseamăn cu lupul de la care am învățat că urlatul la lună aduce a taină. Noaptea se furișează pe lângă mine și mă lasă să-mi perpelesc visul... Ziua mi-l deslușesc doar pe jumătate. Am văzut cu ochii minții cum mi s-a clădit rugul, cum…