Lacrima........................................AGO.OTA

culesul lacrimilor parca
a trecut in umbra toamnei...demult
mi-am incalzit ochii obositi
privind catre cerul divin...
...nu ma mai opreste viscolul
...nu ma uita-n prag demonii
...nu ma imbie izvorul cristalin
intre toamna si iarna
sunt o noapte de suspin
iarasi cu-n ceai de inima tarzie!
ingerii mei adun ridurile sortii crude
si urc pe-ale stancilor carari spre culmi!
ma racoreste si prin dezlegari pierdute...
ploi de fantasme-n dansuri nevazute..
parca este un festival in avans
pentru sarbatorile colindelor multicolore...
inchid ochii si-mi curg lacrimile!
lacrimi ce ingheata -n violet-albastri-argintie
...ma si cheama gandul spre Tine,Doamne!
in lumea stelelor de napatruns...
deasupra cerului plutesc cu ingerii...
ma infasoara in viscol de nea
intr-o plapuma alba ca de vis...
doar o clipa...doar un pas...
am si ajuns in Paradis!

          Ma trezesc

ma trezesc

calde pipaitruri,

divina reinviere

din labirintul

neputintelor mele...

amortita sunt...

ma trezesc,

dar ma simt inca

ingheteta...

sub ochiul nins

dintre ceruri

bogate in absente

de inspiratii nedorite...

ma trezesc si respir

iarasi ...iarasi

ma cuprinde  elixirul

de dorinte insistente...primavara!

primavara -mangaiere

renaste in mine acum...aici

la poarta soarelui

eterne...

Mihai Eminescu - Glossa


Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?...
Tu asaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limba
Recea cumpana-a gândirii
Inspre clipa ce se schimba
Purtând masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se cearta,
Tu în colt petreci în tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun câte exista,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atât de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera când vezi miseii
La izbânda facând punte,
Te-or întrece nataraii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dânsii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri în laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramâi la toate rece.

Tu ramâi la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama:
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate:
Vreme trece, vreme vine.