ceva ce n-am mai spus nimănui niciodată:

soarele răsare de două pe zi, însă

cine e atât de disperat după lumină încât

să stea treaz toată noaptea cu aceeași pereche de

ochelari?

 

 cine e atât de naiv încât să sfideze cea mai simplă logică

sau poezia asta care seamănă atât de mult cu un cimitir

de care femeile însărcinate s-ar îndrăgosti pe loc?

 

tata spune că nu e bine ce fac aici,

că hainele mele spun multe…

Continuare

îi spun Dumnezeu cel cu mâinile lungi 

care se-agață de suflete și le devorează

până în punctul în care încep să vadă cu adevărat.

știu. știu. n-am crezut niciodată în îngeri,

acum nu mai e niciunul în viață, își încearcă

cu toții norocul într-o altă religie în care oamenii

cred că se iubesc între ei.



geamul ăsta nici măcar nu se deschide, habar nu…

Continuare

mi se-ntampla uneori sa stai langa mine

fara sa te vad si sa ma cuprinda brusc teama ca

tu chiar ai intalnit oameni care iti canta fara

sa ai habar dupa care sa-mi stergi rimelul

cu palma si sa-mi spui ca din cand in cand confunzi

gura cu ochiul stang



iesim pe strada cu convingerea ca totul a-nceput

cu noi si eu iti tot repet ca esti responsabil de ce

ai imblanzit 

apoi te ascunzi in spatele meu de ca si cum eu as fi

cea inalta dar sa nu uitam… Continuare

lui A.T.



port în mine umbrele tuturor alexandrelor

pe care le numeam cândva remuşcări

acum ele stau plictisite la rând pentru o gură de rai

gura care ma sărută

şi desigur acum le e uşor să-mi dea sfaturi oricui

i-ar fi uşor/oricui/ când scriu mai mărunt

luminiţa de la capătul tunelului devine o cauză pierdută

pentru care tot ce le-a mai rămas de făcut e să se machieze

strident

mâinile lor sunt ca nişte veterani de război care… Continuare