Ne simţim liberi, noi doi.



Tu ţi-ai găsit o biserică,

una din clădirile acelea înalte, cu ferestrele mici şi acoperiş ruginiu

în care se spune că zeul asigură 24 /24

servicii de mentenanţă spirituală.



Ca în toate celelalte biserici,

o femeie îşi face de lucru cu mătura şi cu lumânările,

preotul e afară pe undeva, cu cele lumeşti,

ostoind foamea necredincioaselor animale,

dinăuntru alunecă spre… Continuare

E atâta linişte în camera mea!

Am cărţi, jucării, un perete vlăguit sub mai multe generaţii de mucegai,

toate consumate într-o singură iarnă,

un brad târziu, încremenit în aşteptarea Crăciunului viitor,

nouă căni cu pixuri, câteva figurine origami meşterite într-o vară de om sărac,

televizorul, cutiile cu păpuşi din porţelan prin excelenţă neveritabil,



am atâtea lucruri încât până şi invocarea singurătăţii ar fi de… Continuare

Brusc şi fără avertisment, lumea literară virtuală s-a împărţit în două tabere. Una mai largă, elitistă, dreaptă şi apărătoare a valorilor neamului, alta mai restrânsă, blamată, încovrigată ca o spinare de cocoşat şi formată dintr-un singur om şi din încă vreo două, trei umbre care-i ţin hangul incognito, ca să nu fie supuse oprobiului public şi alungate din serai cum storci puroiul dintr-un furuncul răscopt.

Războiul – să-i spunem astfel,… Continuare

Vineri, 4 decembrie 2009, poetul, criticul, istoricul literar, semiologul şi eseistul Marin Mincu s-a stins din viaţă, la Spitalul Elias din Capitală, în urma unui anevrism cerebral. Moartea lui, aproape neobservată printre atâtea evenimente politice care ne ocupă viaţa de zi cu zi, marchează, în fond, încă o pierdere iremediabilă a culturii româneşti. Dar a fost să fie ca domnul Mincu, la cei 65 de ani ai domniei sale, să hotărască a se opri aici, aşezându-se la odihnă şi taifas cu George… Continuare