SFAT

Azi noapte am visat un ghiocel.
Suna-n grădină ca un clopoţel.
Şi m-am trezit, m-am dus şi-am întrebat :
- De ce aşa de vreme m-ai sculat ?

- De ce ? Nu vezi că geanta ta e goală ?
Ia-ţi temele şi iute, fugi la şcoală.
Acolo-i o grădină din minune
Cu flori frumoase de înţelepciune.

Ca sensul vieţii, să îl înţelegi,
Dintre aceste flori, tu să culegi
Doar flori curate, cum e viaţa ta.
Fetiţo, tâlcul vorbei nu-l uita.

Şi m-am spălat pe faţă şi m-am dus
Aşa cum ghiocelul drag mi-a spus.
Şi şcoala, toţi copiii ei şi-i cheamă,
Iar profesoara dragă ne e mamă.

Acum gândesc, un gând frumos nu strică:
Prin viaţă, când voi fi şi eu mămică,
Voi pune ghiocei mulţi în grădină
Să îmi trezească pruncii - spre lumină...

Viitorul îmi aparţine

scările
îmbrăcate în dantelă
tresar
când lustruiesc soapte
tâmplele lor
dezleagă izvoare
dezgolite-n oglinzi
cer iertare
şi se ascund în palma mea
ard fără început
în urmă
doar cenuşa
de copilărie
din oră-n oră
parfumuri solide
scrâşnesc din dinţi
peste cuie şi aşchii
ascultă nostalgia
acoperită de crini
pe tavanul din coji de inimă
stau spânzurate cuvinte
pulberea sufletului
se înghesuie
printre cioburi de aer
urc...

viitorul îmi aparţine!
(cenaclul „Lira21”)