Între ţară şi populaţie? Fără noi ţara asta ar fi pământul nimănui, o mare parcare de trufaşi şi înţelepţi europeni. NOI suntem ţara, noi, populaţia asta majoritar-minoritară. NOI, înţelegătorii vorbitori de limbă română, noi, cei care plătim ipozitele, care ne cultivăm pământurile şi sentimentele amestecate şi ele cu lutul morţilor, NOI, populaţia, noi suntem Ţara!... Mă bucur că aveţi pacea şi liniştea unei aşezări, fie e a livrescă.

uff... vorbiţi despre ţară ca Aristotel despre Cetate... totul s-a vândut din ţara asta: gazul, electricitatea, aurul şi fiarele munţilor... în deltă italienii "vânează" cu mitraliera păsările... apele sunt pline de scârna oraşelor, pădurile golite de animale...chiar şi oamenii se vând pe bani puţini: unii plecând la muncă "dincolo", înstrăinându-se de familii (cu tot tacâmul: copii „crescuţi" de bunici sau alte rude, divorţuri etc ), alţii excelând compromisul. Lumea în care trăim nu merită titulatura pompoasă de Ţară. Ţara? un bordei de salahori potopiţi de rate, ipoteci, impozite, trai prost şi nesimţire. Uitaţi, dragă prietenă, frumuseţea paginilor de istorie... în bordelul politic numint românia suntem curvele de lux ale aşa-numitei democraţii europene. Ce viitor vor avea copiii mei în hulubăria asta ieftină, contopită tot mai mult cu neşansa? V-aţi întrebat vreodată de ce singura afacere înfloritoare din patrie sunt serviciile funebre?...

"Trăiască poezia şi marii visători"

cu deosebită plăcere...

Atunci cand pierzi cruzimea din privire, se poate asculta dincolo de ea liniștea... atentie totusi... poate deveni asurzitoare.. multumesc...

Mulţumesc, şi eu încerc !