“dorul nu te omoară”

spune cinicul,

neiubitor şi neiubit…

dar nici să trăieşti

nu te lasă

te-aruncă-ntre acorduri

ca între corzile din ring

-un “no man’s land”,

un spaţiu destinat

zidirilor

de Ane

la temelii

de viitoare catedrale

nemântuitoare-

tăcerea

îşi coboară lespedea

izvorâtoare

de noapte şi de frig

peste genunchii frânţi

de…

călătorie în adâncul meu

am închis uşile, ferestrele,

am tăiat curentul

pentru marea coborâre

pe scara melcată

spre capătul meu

pentru că eu

nu cred în infinit

            Coloana

se termină într-un coşciug deschis

tuturor posibilităţilor,

dar dincolo de el, deocamdată, nu e nimic…

o va continua Brâncuşi

când se întoarce puţin

cochilia melcului

e tot un fel de coloană,

dar…

sfârşit prelung de anotimp…

lumină neagră, timp bătrân…

când ai să pleci,

să iei cu tine

tot nespusul:

cuvântul tainei

- merinde pentru drum -

cel mai curat, mai hrănitor

şi mai bogat

- măr răscumpărat -