Ieri am privit cerul.
Umăr la umăr,
cu ochii aţintiţi
spre-acelaşi punct,
vântul ne presăra trupurile:
fiori şi dorinţă.

Soarele-a zâmbit în umbră
marea s-a ascuns în noi
şi norii roşi de vară,
s-au pierdut în timp
nevrînd să vadă parcă,
jocul dragostei
în doi.

Până şi cerul îţi plânge de milă. Cu ciorchini bogaţi de struguri, norii-şi varsă peste mine lacrimile acre. Ne despart miliarde de paşi, dar simt amara strigare a timpului ce stă şi-a stat,zid, între noi. Şi-ţi macini gândul, îţi frămânţi degetele. Fruntea ta s-a transformat într-un vulcan de tensiuni.



Pe şoseaua udă sfârâitul roţilor sunt dinţii tăi ce scrâşnesc dur. Ai îmbătrânit.

Moarte e şi-n mine, moartea e în noi. În sunet de ţambal îţi descopăr vocea de pelin şi zâmbeşti… Continuare

Îţi mai aminteşti oare când alergam spre tine ca un copil nerăbdător la auzul clopoţelului?

Cu părul răscolit de vânt şi cu gerul lipit de buze îmi fluturam mâinile la gândul că o să-mi iau zborul, iar călătoria mea prin grădinile dezbrăcate va fi mult mai scurtă. Mă-mpiedicam ca un orb de fiecare rădăcină pitită sub preşul ăla alb. Era iarnă.



Mă aşteptai sprijinită de uşa şubredă odihnindu-ţi pe piept braţele pictate cu amar de timp scurs în singurătate şi muncă. Pe degetele-ţi… Continuare

Mă îndrept spre tine
cu paşi repezi
înapoi.

Din doi în doi
Viaţa îmi schiţează valuri.
Soarele, obosit de timp
mă aruncă în braţele trecutului.

Şi număr haotic secundele
Din doi
în doi.