S-a prăbuşit realitatea mea,

Trântită fiind de valurile indiferenţei tale.
În mare ne-am îndrăgostit aşa,
Cum numai scafandrii pot observa...
Într-o virtualitate atât de rezistentǎ la apăsare.
Mi-ai ocolit în mare, gândurile toate,
Care acum strivite şi vital încetate,
Nu mai posedă puterea exprimării,
Fiind furate în ale tale imperfecṭiuni...
Stivuită şi ea într-o mare uitare.
Dar tot ceea ce considerǎ a mea spiritualitate,
E ca totul a fost o aberaṭie...
A fost doar aşa, un detaliu în mare.

(Bianca Maria Stanciu, „În mare…“)