DUI Dinu=Dan Culcer

Va invit sa rasfoiti textele disparate care formeaza unul din volumele Dosarului de urmarire informativa pe care Securitatea mi l-a dedicat incepând din 1972. Mobilizare exagerata, desigur. Mi s-a facut un serviciu de arhivare, pentru care, cu toata ironia de care voi fi in stare, va trebui sa-l multumesc locotenentului colonel Grama Nicolae de la Securitate judetului Mures, responsabil cu neumila mea persoana, caruia î voi dedica poate notele însotitoare ale acestui dosar. Uneori ma lasa sa inteleg ca stie mai multe despre mine, alteori nu a reactionat, chiar cand eram agresiv, probabil ca sa nu deconspire informatorii care il ajutau. Printre ei, erau oameni de cultura din Mures, colegi de redactie la un moment dat. Dar principalele informatii le furnizam chiar eu, prin corespondenta purtata, citita si rezumata de specialistii Securitatii, prin telefoanele date, ascultate, transcrise in scurte note de alti specialisti. Toate acestea NU sunt literatura. Dar descriu, indirect, destul de exact zgomotul de fond social si politic care însotea, bruia scrisul în general, redactarea unei revistei de cultura cum era Vatra, în perioada nazional-comunismului ceausist. Unele documente apartin istoriei literare, ele pot fi intelese doar daca se cunoaste un context, din ce mai incert, departat azi. Nu am fost erou, nici nu am dorit sa fiu. As fi vrut sa-mi fac bine treaba de redactor, sa scriu literatura, sa-mi exercit vocatia de critic literar. Dar "… tuturor paream suspect."
Memoricidul caruia i-a fost supusa cultura romana dupa 1945 este obsesia mea, sfâsierea mea. Urasc deci pe toti cei care au contribuit la distrugerea cartilor, la interzicerea lor, pe toti cei care au cantat in struna colonizatorilor. Nu-i pot ierta, chiar daca unii au facut si ceva bine dupa aceea. Cei care nu si-au facut mea cuipa, nu s-au spovedit public, fiindca raul facut de ei a fost public, ramân pentru mine niste nemernici. Niste calai care au fost uneori, din întâmplare, si victime.
Cu prietenie, Dan C