eu încă mai cânt la o strună secretă

aici lângă frigul învechit de idei

mai schimb câte-o vorbă cu-un nucleu de cometă

când noaptea mă cheamă în mrejele ei

mai şterg amintirile zilei de praf

pe etajerele alb prăfuitelor tâmple

sau la pervazul frunţii unde îmi zac

florile negre în buchete de umbre

dar uite trăiesc o nouă pasiune

un cântec de pasăre măiastră şi mut

prin care în nemaivăzuta…

privesc pământul de la înălţimea umbrei

îl pot atinge cu talpa vederii

îl pot mângâia cu bastonaşul retinei

dar îl pot zări şi de la anii lumină

cu metafora versului

de acolo

îmi pot roti planetele tâmplelor sure

cometa frunţii îmi poate aprinde imaginaţia

până la tine Dumnezeule

care mă laşi să respir atât de jos

aerul putred

al îndepărtării de Tine

am ajuns planetă în universul meu

mă rotesc în axa propriilor nevoi

primesc în alb de zi şi negru de noapte

lumina astrului cerebral

iar astăzi

chiar şi cu neuronul întunericului voi face pace

vom întocmi împreună actul  strângerii de mînă

în şemineul său

nu voi mai arunca nici o scânteie sălbatică

nici o vorbă incandescentă în vâlvătaia auzului

nu-mi voi mai îngădui nici o…