Așa fosta scris să primesc înlănțuirea nopții de Rusalii la malul Mării. De acum înainte vom măsura timpul tot din șapte în șapte zile ,,de după” trecerea Lor: duminica 1, 2, 3….. până la a XXVIII-a după Rusalii. Parcă viul biologic își sună dansul clipelor fiind în Puterea lor.

Pământul acesta e binecuvântat spre păstrare: a tainelor, a înțelepciunii,…

Cerurile şi pământul s-au cutremurat de chinurile LUI. 

Din marea LUI iubire pentru oameni , 

Vindecăm atunci când cunoaştem

Petrecem în timpul de acum, trecerea de la o eră la alta - de la Peşti la Vărsător, care este dublată de o alta, cu mult mai importantă, de la un ciclu la alt ciclu. Un mare An Cosmic, Mare Ciclu Polar sau An Platonic se încheie. În cazul unei treceri de la o eră la alta se poate vorbi despre “apocalipsa mică”, ce apare o dată la aproximativ 2000 de ani. În cazul trecerii de la un Mare ciclu Polar la altul…

☼

Tăcerea sufletului arde piatra lespezilor grele care mă despart de Tine.

 Flacără infinită din veacul infinit, cupola sufletului meu unde îmi ridic fiinţa de dor.

În năpraznicul iureş a firii mele care sunt uneori, învăţ să-­mi mărturisesc dragostea. Cuvintele mele ajung în tine, în adâncul minţii tale. Acolo se aprinde focul, în seninul înăţimilor tu mă…

În îngânarea clipelor care smulg timpului clinchete moi, strecor un gând. Nerostirea curge prin mine, prin mâini, prin inimă, prin coapse, prin tălpi până în adâc de izvoare. Îi aud pulsaţiile care caută o albie.

Gândul mă cheamă. Poate vrea să îl alint, să-i aduc aminte o poveste.

Îmi aco…

Nu există om a cărui viaţă să fie lipsită total de durere, de suferinţă, iar acestea împărţite pe o mare gamă de sentimente, emoţii, trăiri, senzaţii. (Poveștile auzite în copilărie au mare impact asupra noastră).

De ce le avem, de ce trăim, de ce le consumăm (sau ne consumă ele pe noi…)? 

Sigur , toate acestea au un scop. 

Dar care, Cerule înstelat şi mare? 

De ce existăm … de ce exist ?

A fost destul de greu să-mi pun întrebările acestea.Nu am găsit un…

Fulgii… mii de fulgi au cotropit văzduhul, transformând totul într- o imensitate albă, pustie de oricare alt suflet pe o rază de câţiva kilometri.

Soare!… un soare puternic, ca de vară face fulgii să se aşeze uşor şi blând, ca o îmbrăţişare, pe pământ. Stau în mij-locul eternului alb, fără a avea gânduri sau dorinţe. Mă bucur doar că sunt aici. E o „stare”. Îi pot da numele de bucurie… dar este mai mult o linişte, un vid interior care primeşte…

Din adânc de ființă,

din amiaza fără de forme

și umbre,

din umbra luceferilor,

cineva mă știe.

 Sunt în visul celui care a…