Sfârşitul va porni din lumea mea

atunci când voi începe

să-mi număr celulele

în numărătoarea inversă

a unei alte lumi

numărându-mă

Ascult cum dintr-o

bucată de asfalt

turnat sub tâmple

tăcerea de pe umăr

îmi cânt-o măiastră

ce-abia-şi creşte zborul

în pene de portativ

O grabă de picioare-şi

împrăştie prin mine

mersul – miros de fisură

pe-a mea figură

în timp

în spaţiu

încet şi

înapoi

privesc tocirea

de la rădăcină ca şi cum

nu m-ar crăpa-ntr-un hău

de vene…

Scriai cu cerneala din venă

resuscitând cardiograma

de pe filele dictando

privindu-mă dintre cuvinte

cu orbul din care abia-ţi răsare

un mugur de verde

pe ochi



Trupurile noastre

mă dureau în clocote

mi-era frig afară

şi tu pe dinăuntru



Mă scriai pe piele-ntoarsă

să-ţi recit din versurile mele

dar apăsai…

Ochii mei
nu mai scriau
nimic

nici măcar
ochi nu mai erau

citeai între zerouri

citeai bucăţi de piele-ntoarsă
cu paginile rupte-ntre
cifre

citeai...
fără de tine