Emilia Ivancu
  • Feminin
  • Poznan
  • Polonia
Partajare pe Facebook
Partajare

Emilia Ivancu's Prieteni

  • Attila F. Balázs
  • Măriuca Rociu
  • Ana-Maria Ghițulescu
  • Mihail Dumitru
  • Domnita Frisan
  • badicioiu laurentiu
  • Dorin Macovei
  • oliviu craznic iosif
  • Constantin  Padureanu
  • Raluca Blezniuc
  • Laurentiu Dumitru
  • Corinna Hasofferett
  • ion buciuman
  • Emilian Pătrașcu
  • Viorel Pivniceru

Cadouri primite (14)

De la Elisabeta Luşcan De la Domnita Frisan De la ion buciuman De la 25mi5ysmma9ft
 

Emilia Ivancu

Informaţii pentru profil

Preocuparile tale artistice:
poet, critic, promotor cultural, interesat de cultura, pasionat de lectura
Despre mine :
EMILIA IVANCU este critic literar, poet și traducator. Predă limba și
literatura română în Poznan, Polonia și deține o catedră rezervată la
Departamentul de Filologie al Universității din Alba Iulia. A
obținut titlul de Doctor în Filologie cu o teză despre literatura
postcolonială britanică. Publicațiile ei includ :

Travels with Steinbeck in Search of America (2005),

Dicționarul personajelor din teatrul lui Lucian Blaga (co-autor) (2005)

The Birth of Trystan and Other Poems/Nașterea lui Tristan și alte poeme, Diarmuid Johnson și Emilia Ivancu) (traducător și co-autor),

Dicționarul polon-român/român-polon, Editura Nowela (co-autor) (2012).

Jocul de a nu fi mai mult decât sunt/Gra w to, aby nie być więcej niż jestem - volum de poezii bilingv, Editura Eikon, 2012, traducere în limba polonă de Tomasz Klimkowski, Prefață de Georgeta Orian.

A Young Sun/Un soare tânăr, volum de poeme multilingv de Diarmuid Johnson, traducere în limba română și studiu introductiv de Emilia Ivancu, Editura Eikon, 2012.

Emilia Ivancu este co-fondator și Secretar al Societa.ii de Poezie
ARADOS – o societate de promovare a tradițiilor lirice din țările
celtice, România și Polonia.
Website / Blog :
http://......

Transfer identitar lingvistic sau acasă în interiorul limbii române



Într-un interviu acordat de scriitorul Nicolae Balotă Rodicăi Binder în anul 1999 în cadrul uneia dintre întâlnirile obişnuite ale scriitorilor români la Neptun, acesta declara cu privire la perioada sa de exil din Franţa, când a fost refugiat politic şi a avut experienţa diasporei: „După părerea mea, ca om al cuvântului, exilul este, înainte de toate, un exil ‚lingvistic’.[...] Fie că am fost închis, fie că m-am aflat în acea cvasilibertate de care te ‚bucurai’, să zicem, când erai ‚afară’, în realitate nu te simţeai acasă. Dar dacă limba era cu adevărat singura mea patrie în acei ani, dacă – vorba lui Heidegger – limba este ‚das Haus des Seins’, ei bine, şi pentru mine singura casă a fiinţei mele era limba mea.” Evident că afirmaţia lui Nicolae Balotă, care reia ideea heideggeriană, se contextualizează în experienţa personală a exilului şi a situaţiei social-politice din România, însă, dincolo de aceasta, ideea unei limbi ca adăpost, casă, cămin al fiinţei reprezintă un adevăr valabil în orice situaţie. Şi nu întâmplător am ales contextul exilatului pentru a reda ideea fiinţării întru limbă, pentru că la nivel de experienţă intelectuală şi individuală, învăţarea unei limbi străine este ea însăşi un exil asumat. Aşa cum limba noastră maternă sau paternă ne găzduieşte ceea ce nu poate fi îndepărtat sau înstrăinat din fiinţa noastră, aşa experienţa unei limbi străine poate deveni o a doua casă, un alt loc pentru posibilităţile infinite pe care fiinţa noastră le are întotdeuna ca nivel de potenţial şi care se pot manifesta prin experienţa culturală, intelectuală, posibilă numai prin experienţa Altului ca nivel de identitate asumată lingvistic, dar implicit cultural şi spiritual. Tot Nicolae Balotă afirma în acelaşi interviu: „Eu cred că în cultură identitatea se alege liber.” Libertatea fiinţei culturale din noi este cea care, în contextul unei limbi străine, îşi asumă exilul limbii străine noi, prin propria libertate a alegerii direcţiei culturale pe care o facem pentru potenţialul spiritual propriu fiecăruia dintre noi. Ceea ce noi am numit aici experienţă asumată a exilului din punct de vedere lingvistic se materializează într-un mod cât se poate de fascinant pentru limba română, al cărei potenţial, asigurat chiar de statutul de limbă minoritară al limbii române în contextul fenomenului plurilingvist european, este experienţa pe care o traversează orice vorbitor non-nativ al limbii române, dar şi cadrul didactic român care predă limba română ca limbă străină. Cadrul didactic respectiv, în cazul nostru, lectorul de limba română, se auto-exilează lingvistic, asumându-şi atitudinea de obiectivare faţă de propria limbă, proces absolut necesar în procesul didactic, dar şi de recuperare a sentimentului de acasă în limba română, în cadrul procesului de feed-back oferit de studenţii care devin, la rândul lor, con-locuitorii unui spaţiu cât se poate de intim şi anume, spaţiul limbii noastre materne. Forma lingvistică în care ne exprimăm ne defineşte ca identitate nu numai lingvistică, dar şi culturală, etnică şi naţională, ne defineşte ca indivizi care se raportează atât la comunitatea lingvistică şi etnică de care aparţin, dar în acelaşi timp, la comunitatea/comunităţile lingvistică/-e de care se diferenţiază şi fără de care nu s-ar putea defini. Identitatea, de oricare sorginte ar fi ea, nu se poate realiza fără măsura alterităţii, indiferent dacă această alteritate este reflectată de Sine, Divinitate sau Celălalt. În calitate de Străin într-un spaţiu lingvistic diferit de cel nativ, formele manifestării identităţii şi ale alterităţii devin oarecum cameleonice, dar în aceeaşi măsură şi versatile, în sensul în care Străinul are tendinţa, în acelaşi timp, de a se adapta spaţiului primitor (şi aici înţelegem prin spaţiu orice formă de primire, de la spaţiul public, oficial, la cel apropiat şi neoficial, dar, şi de a-şi menţine şi chiar accentua trăsăturile identitare definitorii. Tendinţa de adaptare, ca de altfel şi cea de menţinere a simbolurilor identitare este uşor de înţeles. Fenomenul, oarecum interesant, care se petrece, în primul rând, la nivel mental pentru Străinul nostru este unul cu adevărat curios şi interesant mai ales dacă are loc un transfer lingvistic (implicit şi identitar), nu cum se face în mod obişnuit din direcţia Spaţiului gazdă către Străin, ci din direcţia Străinului către Spaţiul gazdă. Vom încerca în rândurile următoare să redăm acest proces de transfer lingvistic identitar care are loc în situaţia lectorului de limba română care predă limba română în cazul nostru într-un cadru universitar academic, dar se va confrunta cu situaţii lingvistice de transfer şi în cadre mai puţin oficiale, la fel de importante precum cel din cadrul oficial, formal. În studiul nostru de caz, spaţiul gazdă va fi spaţiul polonez, mai precis, Universitatea „Adam Mickiewicz” din Poznan.

Mikhail Bakhtin, în volumul de studii despre imaginația dialogică , expune teoria pericolului lingvistic ce apare în momentul în care un cuvânt se materializează într-un dialog între două persoane. Cuvântul pe care noi, ca vorbitori, nativi, să spunem, pentru că este cazul cel mai comun, îl pronunţăm pentru a transmite Celuilalt mesajul nostru, poartă cu sine marca alterităţii absolute, în mod paradoxal, tocmai pentru că, în situaţia enunţării, noi nu suntem, cum avem tendinţa în mod foarte naiv să credem, creatorii sensului pe care îl transmitem ci, de fapt, acel sens care se află la baza intenţionalităţii noastre nu este nici pe departe singurul pe care cuvântul îl poartă cu sine. Cuvântul pe care îl enunţăm poartă, pe lângă sensul intenţionat de noi, toate sensurile pe care acel cuvânt le-a acumulat în timp, iar pericolul alterării mesajului intenţionat de noi nu este aproape niciodată conştientizat de vorbitor. Teoria bakhtiniană prezintă, astfel, o expunere a identităţii lingvistice şi mentale a vorbitorului care, de altfel, se confruntă cu identităţile Celorlalţi, la fiecare moment al verbalizării ideilor şi gândurilor sale. Mai mult decât atât, identitatea care se manifestă în formă verbalizată şi care îşi expune coordonatele prin procesul verbalizării, este cât se poate de fragilă, precum este şi drumul mesajului de la vorbitor către receptor. Mergând în continuarea acestei terorii, am putea spune că o experienţă de transfer lingvistic pe care o traversează un lector, în cazul nostru un lector de limba română, expune o identitate lingvistică de cel puţin două ori asumată: o dată este vorba de identitatea lingvistică a limbii române asumată la nivel oficial şi care reprezintă, în acest cadru oficial, motorul care pune în mişcare transferul lingvistic identitar propriu-zis, iar în al doilea rând, identitatea lingvistică individuală a lectorului, al cărei motor este stilul propriu al vorbitorului, format de educaţie, regiunea lingvistică din care provine lectorul (vorbitorul), lecturile personale etc.

Acest transfer lingvistic ce are loc prin activarea celor două motoare lingvistice şi identitare în acelaşi timp, creează în spaţiul metal al lectorului exact senzaţia de conştientizare, absentă în producerea lingvistică obişnuită, în dialogul obişnuit dintre doi sau mai mulţi vorbitori. Actul de predare, de transfer lingvistic asumat către vorbitori non-nativi ai unei limbi, produce asupra emiţătorului o obiectivare a sensurilor multiple pe care le poate transfera un cuvânt sau o expresie lingvistică asupra destinatarului şi o detaşare rece faţă de stilul de vorbire al lectorului. Fenomenul este cu atât mai interesant cu cât el are loc doar în situaţii de transfer lingvistic de acest gen. Mai mult decât atât, această obiectivare a procesului de producere de material lingvistic ce are loc în procesul predării limbii române este cu atât mai controlat şi obiectivat de către emiţător, cu cât se întâlnesc numeroase cuvinte, fie de origine slavă sau de altă origine, ce pot avea un anumit sens în limba română şi care, prin asociere, pot produce capcane lingvistice în momentul identificării corespondentelor din limba polonă (ex. Zaraza (pol. infecție, boală, epidemie), koń (pol. cal). Identitatea lingvistică a emiţătorului (lectorului român) devine, aşadar, în cadrul procesului de transfer lingvistic, o identitate mult mai asumată în desfăşurarea ei decât este în mod obişnuit, iar unităţile lingvistice purtătoare de sens sunt la rândul lor, datorită asumării şi conştientizării de către emiţător, mult mai contextualizate decât în mod obişnuit. Teoria bakhtiniană este cu atât mai adevărată în aceste situaţii de transfer lingvistic cu cât, cuvintele nou învăţate de către vorbitorii polonezi, pierd o parte din sensurile lor acumulate în cadrul lingvistic pur românesc şi preiau conotaţii sau sensuri ale diferitelor corespondente poloneze.

În continuarea acestei idei, ar fi de menționat o problemă extrem de stringentă la nivelul instrumentelor de care are nevoie orice românist, cu atât mai mult studenții străini care învață limba română la nivel academic și, evident, cadrul didactic care predă limba română. În cadrul oricărui proces de predare-învățare a unei limbi străine, dicționarele se află pe primul loc în cadrul acestui proces. În această privință, experiența de lector de limba română ne arată o evidență destul de tragică cu privire la dicționarele existente ale limbii române: în primul rând, Dicționarul explicativ al limbii române nu este adaptat la forma existentă a limbii române vorbite în România astăzi. Ultima versiune a DEX-ului conține expresii și forme lingvistice cu mult învechite, creând astfel o ruptură între identitatea lingvistică livrată în cadrul orelor de curs (fie că vorbim de identitatea lingvistică particulară a lectorului, fie de materialele didactice folosite). Un exemplu relevant ar fi folosirea expresiei a fi în poziție (=a fi însărcinată) de către un student la un curs de limba română, acesta oferind ca argument DEX-ul, unde expresia mai sus menționată apare ca fiind uzuală, de fapt, niciun român chestionat cu privire la sensul acestei expresii neștiind sensul ei, ea apărând doar în textul lui I.L. Caragiale, Două loturi. Dincolo de aceasta, existența unor diferențe semantice și formale uluitoare între DEX și DOOM este, de asemenea, de neînțeles pentru un străin care studiază limba română și, totodată, destul de greu de acceptat și de un vorbitor nativ al limbii române. Am considerat că o discuție care tratează identitatea lingvistică și transferul acesteia în diferite forme poate atinge și acest subiect al instrumentarului lingvistic oferit de cercetătorii și specialiștii români, cu atât mai mult cu cât, dincolo de faptul că reprezintă un obstacol în învățarea limbii române propriu-zise, creează și un strat de incongruență mentală, lingvistică și culturală în același timp. Este de menționat, în acest caz, utillitatea existenței Dicționarului urban de pe internet (http://dictionarurban.ro/), ușor de accesat și care reușește să prezinte o imagine destul de completă, în primul rând, a limbajului folosit de categoria de vorbitori tineri și foarte tineri ai limbii române și Dicționarul de argou al limbii române, al lui George Volceanov (Editura Niculescu – 2006). Totodată, mult mai util decât DEX-ul, deși la rândul lui cu inadvertențe față de DOOM, este Noul Dicționar Universal al Limbii Române, publicat de Litera Internațional.
Însă, pentru a reveni la transferul identitar lingvistic ce are loc între lectorul de limba română și studenții săi, observăm că acest transfer identitar livrează cu sine și imaginea prototipului de Românie care se regăsește în imaginea lingvistică creată, predată și receptată, dacă putem folosi terminologia comunicării lingvistice. Fenomenul care se petrece este un fenomen prin care receptorul, preluând imagini lingvistice, le imprimă propia experiență lingvistică românească, dar și cea a tiparului de gândire polonez, în cazul nostru, imaginile nerămânând într-o formă statică, ci dezvoltându-se, primind nuanțe și culori semantice și culturale noi. În aceste cazuri, existența unor instrumente lingvistice este absolut necesară, alături, evident, de o experiență a limbii române într-o formă cât mai activă, care pornește de le interacțiunea directă cu lectorul de limba română, materiale audio-video cât mai adaptate identității lingvistice românești actuale și, nu în ultimul rând, o experiență cât mai personală a limbii române prin vizite în România. Toate aceste lucruri sunt, fără îndoială, necesități evidente în cazul învățării oricărei limbi străine, numai că o accentuare a acestor evidențe este necesară în contextul instrumentarului lingvistic românesc, care are nevoie de îmbunătățiri și adaptări serioase la provocările lingvistice contemporane, mai ales în contextul procesului de promovare (multi)lingvistică atât de bine susținut și întreținut de instituțiile lingvistice europene actuale.

Dacă, în cazul procesului de predare-învățare ceea ce se transferă, dincolo de sensurile primare ale cuvintelor și expresiilor, este o identitate lingvistică atât personală (care ține, în primul rând de contactul direct între lector și studenți) cât și oficial-formală (aici referindu-ne la sistemul limbii române ca formă și expresie), ceea ce aceste două forme identitare lingvistice transferă în mod colateral, implict, dar și organic, este o lume întreagă de sensuri în permanentă schimbare, o lume întreagă de simboluri culturale și de experiențe mentale pe care numai o transgresare lingvistică nouă, alta decât cea maternă, o poate oferi. Ceea ce este cu adevărat interesant și atractiv este ceea ce rezultă din interacțiunea aceasta lingvistic-identitară. Produsul presupune asumarea de către noii vorbitori ai limbii române a unei identități lingvistice minoritare în cazul limbii române și în care minoritar nu înseamnă inferior ci tocmai apartenența la o comunitate lingvistică selectă și provocatoare în același timp, pe care o putem numi „acasă” în interiorul limbii române. Lectorul de limba română va putea să preia, sub formă de feed-back, să spunem tot identitar, ceea ce a transmis inițial la rândul său, dar într-o formă nouă și surprinzătoare pentru aproape orice vorbitor de limba română. Într-un chestionar aplicat studenților de anul IV, Filologie română, așadar vorbitori specializați ai limbii române, fiecare a declarat că experiența filologică română i-a schimbat identitatea, modul de a privi lumea și deschiderea spirituală. Aceste cuvinte care ar putea părea oarecum ca trădând din partea autoarei un oarecare patriotism nepotrivit unei lumi pentru care importantă este eliminarea granițelor identitare de orice fel, am spune că o asemenea perspectivă poate fi revigoratoare atât pentru autoarea în cauză, cât și pentru orice vorbitor al limbii române. Interacțiunea lingvsitică identitară de acest fel și întregul ei proces, de altfel, de fapt, pot reprezenta o confirmare a unei identități lingvistice și culturale cât se poate de potrivită peisajului cultural și lingvistic de unitate în diversitate, dar și o experiență de alteritate, în acest caz, dar de alteritate a unei identități comune, a unui spaţiu pe care îl putem numi un „acasă” lingvistic, cu „ferestre în spaţiu” . Oare nu aceasta ar fi recția firească a oricarui vorbitor nativ al limbii române când ar auzi spunându-se, în propria lui limbă, cu o sinceritate debordantă, dar și cu o foarte mare încredere în sensurile transmise că ”România pentru mine doare. Și doare mai ales când mă aflu în România, pentru că România este în mine.”

Note
1. Nicolae Balotă, Spre o multipolaritate a culturii române, interviu realizat de Rodica Binder (Neptun, septembrie 1999) în Rodica Biner, La pândă. Dialoguri salvate, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p. 143.
2. Ibidem, p. 145.
3. Mikhail Bakhtin, The Dialogic Imagination, Austin, The University of Texas Press, 1981, pp.323-324.

4. Nicolae Balotă, op.cit., p. 145.
5. ZH, filolog polonez, specialist în studii de românistică.



Referinţe:

Bakhtin, Mikhail, The Dialogic Imagination, Austin, The University of Texas Press, 1981.
Balotă, Nicolae, Spre o multipolaritate a culturii române, interviu realizat de Rodica Binder (Neptun, septembrie 1999) în Rodica Biner, La pândă. Dialoguri salvate, Editura Polirom, Iaşi, 2002

Fotografiile lui Emilia Ivancu

  • Adăugare fotografii
  • Vizualizează Tot

Fişierele video ale lui Emilia Ivancu

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Emilia Ivancu's Blog

Vreme de cenușă (Solstițiul de iarnă)

Postat în Decembrie 22, 2011 la 6:30pm 0 Comentarii

Astăzi e vreme de tăcere,

putem doar să cântăm lin, în surdină.

Ochii  clipesc ușor,

 în cercuri, lumina se stinge.

Rămâne doar fumul zilelor arse de până acum

E vreme de cenușă,

e vremea să ne ascundem în jarul ce se stinge

să lăsăm întunericul să respire până la capăt

ca într-o înghițitură de…

Continuare

Psalm de noapte și de zi

Postat în Noiembrie 1, 2011 la 11:14am 7 Comentarii



 

Ziua mă îngân cu păsările, Doamne,

Mă și întreb dacă păsările zboară când e negură

Tot ziua număr orele și încerc să mă conving că viața nu e o curgere,

ci un set de cercuri concentrice, cicluri de coborîri și urcușuri în cerc

Tot ziua mă minunez cum nu pot, precum bătrânul artist din roman,

să stabilesc…

Continuare

De azi am renunțat la Electra

Postat în Octombrie 21, 2011 la 1:44am 0 Comentarii

De azi am renunțat la Electra,

mi-am tras jos de pe corp pielea ei roșie,

plină de bube și vânătăi.

M-am speriat și am plans

când mi-am văzut corpul nou,

dureros de sensibil la orice adiere de vânt.

Am aruncat pielea Electrei în foc

și am sărit apoi prin el

ca un tigru proaspăt eliberat din…

Continuare

Duc în mine o scoică

Postat în Iunie 6, 2011 la 6:35pm 2 Comentarii

Duc în mine o scoică,

pereți de sidef ascunși în tăcere,

doar marea îmi recunoaște plânsul.

Duc în scoică o perlă,

lumină pictată în întuneric,

picătură de viață cântătoare,

doar pământul și copacii îmi recunosc versul.

Duc în mine o mare în care plânge o scoică,

în ea perla cântă din adâncuri spre fiecare apus și răsărit de soare.

Raze sporadice de lumină,

foc ascuns în ape înghețate,

îmi duc taina în…

Continuare

COMUNICAT DE PRESĂ : 1911-2011: O SUTĂ DE ANI DE LA NAŞTEREA LUI EMIL CIORAN. INTERBELICUL ROMÂNESC: PREMISE, IPOTEZE, CONTROVERSE. 2-3 IUNIE 2011, POZNAŃ, POLONIA

Postat în Mai 31, 2011 la 10:30am 0 Comentarii

 

În zilele de 2-3 iunie, 2011, CATEDRA DE ROMÂNISTICĂ DIN CADRUL INSTITUTULUI DE LIMBI ROMANICE, UNIVERSITATEA „ADAM MICKIEWICZ”, POLONIA, în colaborare cu CATEDRA DE FILOLOGIE ROMÂNĂ DIN CADRUL FACULTĂŢII DE ISTORIE ŞI FILOLOGIE, UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918”, ALBA IULIA, ROMÂNIA, organizează

program

 …

Continuare

Panou de comentarii (12 comentarii)

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

La 8:07am on Mai 27, 2011, ion buciuman i-a dăruit utilizatorului Emilia Ivancu un cadou...
Cadou
Am acceptat cu bucurie acest semn de prietenie.
La 2:48pm on Decembrie 09, 2010, ZINCA MARIUS IULIAN i-a dăruit utilizatorului Emilia Ivancu un cadou...
Cadou
o zi frumoasa si muza in condeie
La 6:05am on Mai 07, 2010, petru fagaras i-a dăruit utilizatorului Emilia Ivancu un cadou...
Cadou
Pentru prietenie si pentru visele noastre marete! Cenaclul literar "Lucian Blaga" va cheama sa ii fiti prietena! Adresa:http://lucianblaga-sebes.ning.com/
La 8:55pm on Aprilie 03, 2010, Ititesc saveta i-a dăruit utilizatorului Emilia Ivancu un cadou...
Cadou
PAŞTE FERICIT!
La 4:41pm on Decembrie 25, 2009, Ionescu i-a dăruit utilizatorului Emilia Ivancu un cadou...
Cadou
An Nou fericit!
La 3:14pm on Decembrie 25, 2009, ION IZVOR i-a dăruit utilizatorului Emilia Ivancu un cadou...
Cadou
Craciunul sa va fie fericit! Ion Izvor
La 8:01am în Decembrie 25, 2009, Ionescu a spus...
Lămulti ani,Emilia! Interesant, vii cu ceva nou în Reţeaua noastră.
La 1:13am în Decembrie 15, 2009, Lola a spus...
Sărbători cu pace şi iubire !
Cu drag,
Lola



Aseara...pe-nserate...
Asculta mai multe audio Muzica
La 5:36pm în Septembrie 13, 2009, Chifu Ecaterina a spus...
Sunt interesante ideile tale despre bilingvism. Eu m=am specializat in limba franceza, dar ma simt imbogatita, avand acces la cultura franceza.Pentru elevi tai cauta pe Goolge, te rog, "Eternitati si sentimente". sau "Ortograme" creatiile mele Cu bine Ecaterina Chifu

PollDaddy

 
 
 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor