Zise la rând (pseudo-poeme)

1. în ochii aceștia mi-aș putea pierde sufletul

și nu de sufletul meu mi-ar păsa

ci de lacrimile acestor ochi în care sufletul meu

2. Dacă există ceva mai frumos decât tine pe lumea asta,

 Aceea trebuie să fie reflexia ta în ochii mei, când facem dragoste

 Și te văd, cea mai frumoasă femeie de pe pământul meu.

3. Oare câți pași…

te iubesc atât de mult

 aproape că ți-aș putea iubi și tăcerea

 dacă n-ar striga atât de tare

 încât să-mi spargă bătăile inimii

 ca pe niște ouă clocite

 pe care nu mai stă nicio femeie cloșcă

 niciun pui de aur nu-și va mai scoate ciocul

 din găoacea acestor cuvinte

 cu coaja tare ca piatra sub care 

 se-ascunde de noi dumnezeu

 atunci când nu mai credem în el

 și tace...

 zilnic mă împiedic de câte-un redus

 și cad așa în sinea mea într-un picaj netrucat

 mai scurt decât o scurtă

 și mai iute decât un ardei iute

 nu că m-aș fi grăbit eu

 nu mi-a plăcut niciodată graba

 mâinile care mă împing de la spate

 sau șutul ăla în fund despre care toți spun c-ar fi

 un pas înainte

 prostii vândute la doi lei pentru fraieri de trei

 eu nu cred în cuvinte…