Există două stări între care pendulează omul: starea de gravitaţie şi starea de levitaţie.

        Viaţa se strecoară pe lângă noi ca un hoţ în noapte. Te trezeşti şi nu-ţi mai aminteşti nimic viu despre tine. Pasiuni şi temeri s-au dus dracului toate, nu mai ai puterea să fii dezamăgit. Nu-ţi mai permiţi să ai nici, măcar, stări mentale. În jurul tău e doar realitate şi multă materie, pe care nu ştii să o prelucrezi.

http://realvsireal.wordpress.com/

Când am ajuns în noaptea iguanei roşii, luna sângera mări de jar deasupra pădurii de răşină, mi-am dus mâna la inimă, dar aceasta îşi pierduse între timp sufletul, am ridicat fără speranţă privirea spre zeii de piatră de la fiecare răscruce, ştiam că sunt de acum încolo singur ca orice alt om singur, am îngenuncheat şi am smuls câteva roci vulcanice de sub zăpada paşilor de irbişi şi le-am frecat de mâini să mă-ncălzesc;  am înghiţit foc, pământ şi boală, mi-am făcut cruce, nu din frică, ci…

A vorbi cu pasiune despre pasiune

Înţeleg pasiunea ca acea stare de suflet erotică, atunci când se întâmplă să faci dragoste cu tine însuţi, să faci dragoste cu gândurile tale în afara lumii. Atunci te simţi viu, vibrând şi intuind tainele lumii, apropindu-te  de ceea ce Borges căuta din totdeauna: centrul din labirintul  pe care-l ţeşi de unul singur de-a lungul întregii vieţi. În acele momente întrezăreşti adevăratul chip al lucrurilor, care nu pot exista în…