reţeaua literară
poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
-
Ligia Mihaela Ionescu
- 52, Feminin
- Madrid
- Spania
- Texte Postate pe Reţeaua literară (31)
- Fotografii (4)
- Albume foto
- Fişiere video (1)
Cadouri primite (82)
Ligia Mihaela Ionescu
Informaţii pentru profil
- Preocuparile tale artistice:
- scriitor, poet, pasionat de lectura, artist
- Despre mine :
- Am scris eseuri poetice și poeme încă de la vârsta de 11 ani, din necesitate. Am vizitat de câteva ori cenaclurile Ion Luca Caragiale și Vasile Cârlova din Ploiești, în anii 1987, respectiv 1991. În 2004 am publicat o plachetă cu poeme, intitualată RUGĂ, editată de Editura FUNDAȚIEI GHEORGHE CERNEA din Ploiești. Am publicat, de asemenea, poeme, în Revista AXIOMA din Ploiești. Am absolvit cursurile de actorie ale Școlii Populare de Artă din Ploiești, în 1990.
Amo la sinestesia del arte. Es un maravilloso regalo para entenderme a mi misma, para buscarme y econtrarme junto con otras almas. A veces parece que estoy buscando todas las almas del mundo, encontrando toda mi y su inquíetud, pero también su paz, después mi paz interior. A mi me han quedado en mi interior casí siempre la poesia, imagenes, sonidos y movimientos del arte, sólo aquellas y aquellos que les he podido sentir y reconocer en alma.
Iubesc sinestezia artei. Este un dar minunat pentru a mă înțelege pe mine însămi, pentru a mă căuta și întâlni cu alte suflete. Uneori îmi pare că mă aflu în căutarea tuturor sufletelor lumii, întâlnind toată neliniștea mea și a lor, dar și pacea lor, mai apoi pacea mea interioară. În mine râmân aproape mereu poezia, imagini, sunete și mișcări aparținând artei, doar ceea ce am putut simți și recunoaște în suflet.
Am publicat poeme în revista AGERO:
Lumea dreaptă a poetului
Lumea poetului, cea tandră, cea dură chiar, uneori aproape vagă, alteori mult prea eterică, uneori doar sunet, alteori doar literă ascultându-i cuvintele din urmă-i, adesea purtându-și îndurerata lumină trecută prin vinele vechi sau încă așteptată. Poetul, ființa de deasupra versurilor, a poemelor, inveșmântă lumea cerurilor și pe cea de dincolo de ceruri cu viața sa poem prin care inspiră oamenii ce par doar trecători. Marea ursita a iubirii veșnice este chiar in noi, iar revivificarea se face cu ajutorul a tot ce ne inconjoară și ne uimește fie doar și într-o clipă. Poetul vine cu armura sa, tăcerea grandioasă a muzicii sferelor. Și se pleacă în fața tuturor de câte ori poate, flămânzește în fața fericirii, prin suferință, suferă în așteptarea ei, flămând.
Meditând asupra lumii drepte se poate spune că atât poetul, cât și cititorul său, o descoperă cu ajutorul copilului din ei, a experienței personale pe de o parte și a poeziei, a experienței aflate în jurul privirii lor, pe de altă parte. Lumea dreaptă a iubitorului de poezie interacționează cu lumea crudă din afară până ce aceasta din urmă îi ucide trupul și doar o parte din sufletul lui, aceasta făcând-o poate chiar cu arma lumii sale drepte, dar diferită.
Și totuși poetul nu are nimbul deșertăciunii, în ciuda oricărei vremi și a soartei sale adesea umbrite de sinea sa. Să îi ascultăm muzica divină și tăcerea cu care poeții lumii se înfruptă. Poetul plecat într-o altă viață e totuși aici, pipăie norul și visul aproapelui, a celor ce vor să-l privească. Poetul nu moare inaintea vremurilor sale, veșnic rămâne undeva, poate doar într-un colț al luminii, chiar peste lacrima sa uitată într-un poem nemaicitit.
Ceea ce am scris mai sus dedic acelui POET ce nu mai este asemenea nouă, prezent în lumea de aici, deși a iubit-o altfel decât mulți dintre noi. Adesea îmi amintesc de cel căruia prietenii săi mai vechi și mai noi, îi spuneau Nino. Poetul ION STRATAN a atins mult mai mult și mai bine lumea, realitatea ei frumoasă, dureroasă, crudă, abisul ei, dorul de dincolo și acum, visul ca umbră, frânturi imense din lumina albă, toate trecând prin inima sa treptat, alteori abrupt, în final atât de abrupt …Să nu îl uităm pe inconfundabilul OM dedicat POEZIEI.
Fie ca poezia, personalitatea sa profund dăruită culturii să rămână vie pentru generațiile ce vor sosi. Altor vizitatori și mie ne rămâne dorul unui cuvânt al PRIETENIEI domniei sale, primitoare mereu de oaspeți întru poezie, cultură și suflet…
Fotografiile lui Ligia Mihaela Ionescu
Ligia Mihaela Ionescu's Blog
La malul meu și al tău
Postat în Aprilie 19, 2013 la 2:00am 5 Comentarii 4 Îi place
(recitirea unor exerciții de recuperare)
Plânsul sugrumat în lacrimile fierbinți
ale altui univers de lumină…
ContinuareAscult SONATA LUNII
Postat în Martie 30, 2013 la 2:45am 8 Comentarii 5 Îi place
Tăcerea se aprinde
Învăț să ascult trecutul cu semne repezi mai apoi pustii
Aceeași viscolire în cerul alb din amintiri
Aceeași sanie ocultă pe mările…
O altă mare
Postat în Martie 30, 2013 la 2:00am 4 Comentarii 3 Îi place
Dincolo de cer
dincolo de cuvinte
se bat talazurile altei mări
cu valuri de foc
arzând moartea mea…
Lumea dreaptă a poetului
Postat în Octombrie 19, 2012 la 11:52pm 4 Comentarii 5 Îi place
Lumea poetului, cea tandră, cea dură chiar, uneori aproape vagă, alteori mult prea eterică, uneori doar sunet, alteori doar literă ascultându-i cuvintele din urmă-i, adesea purtându-și îndurerata lumină trecută prin vinele vechi sau încă așteptată. Poetul, ființa de deasupra versurilor, a poemelor, inveșmântă lumea cerurilor și pe cea de dincolo de ceruri cu viața sa poem prin care inspiră oamenii ce par doar trecători. Marea ursita a iubirii…
ContinuareFişierele video ale lui Ligia Mihaela Ionescu
Insignă
Fişiere video
Statistici
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (104 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
Trimit alăturat coperta cărţii "Roua cristalină", pe care o poţi asimila cu un cadou din partea noastră, aşa cum am promis mai jos în comentariul meu:
Dragă Ligia,
Am reintrodus-o pe Eugenia pe Reţeaua Literară, la invitaţia ta şi pentrucă tu ai redevanit activă pe acest site.Au trecut vreo 2 ani decând ne-am retras de pe această reţea pentrucă eu am remarcat pe atunci o politizare nesănătoasă, începută chiar de la vârf (am purtat atunci un dialog interesant cu Bogdan Stoicescu la comemorarea lui Nino şi cu Lucreţia Berzinţu despre versurile lui B.Fundoianu din Herţa anului 1917) .Din câte înţeleg de la tine lucrurile au intrat pe un făgaş normal.
Eu voi administra această pagină în numele Eugeniei, ei fiindu-i interzis lucrul la calculator.Eugenia, după ce a editat, în 2012, cartea pentru copii "Roua cristalină"(vezi coperta alăturată)
prezentată în 2 emisiuni la RRI (ale Marei Popa şi Roxanei Iorgulescu) şi lansată cu succes în mai multe şcoli din Sighişoara, Albeşti-Târnavă, Dorohoi şi Ţinutul Herţa (2 coruri minunate de copii au interpretat cântecele Eugeniei cuprinse în această lucrare), a reuşit cu sacrificii mari (timp, bani, stres) să-şi împlinească un vis, ce părea irealizabil: editarea primului ei album de muzică în stil popular (în calitate de compozitoare, poetă şi interpretă) cu genericul (titlul primului cântec) "Prutule, apă căruntă" ale cărui versuri le redau mai jos
PRUTULE, APĂ CĂRUNTĂ
Prutule, apă căruntă
Dorul inimii mi-ascultă,
Du-l în codru îngândurat
De lângă străbunul sat.
În poiana cu flori multe
Surorile să-l asculte,
Surorile să-l asculte.
Unde Camenca se-abate
Lasă dorul meu de frate,
Lasă dorul meu de frate
La stejarii cei cărunţi
Lasă-mi dorul de părinţi.
Împleteşte-n rămurele
Dorul meu de nemurele.
Lasă dor la potecuţă
Pe unde – alergam desculţă,
Pe unde – alergam desculţă.
Lasă dor şi la izvoare
Lângă care - am crescut mare,
Lângă care - am crescut mare.
Prutule, destinul meu
E legat de cursul tău
Din Carpaţi, de la izvoare,
Până la Dunărea mare.
Acolo se întâlnesc,
Zeci de râuri se-nfrăţesc,
Toate vin cu doine bune
Adunate de prin lume
Pe Târnave, Mureş, Tisa,
Către Dunăre trimis-am
Dor doinit în ţara-mamă,
Prutule să-l ia-i în seamă.
Zi basarabenilor
Că un lăstăraş de-al lor
Azi doinesc în depărtare,
Tocmai pe Târnava Mare,
Tocmai pe Târnava Mare.
Prutule, du doina mea
Până-n Basarabia,
În Herţa, Nordul Bucovinei,
Că-n unire ne stă bine
Că-n unire ne stă bine.
Eugenia Cimborovici-Teodoreanu
21.12.2009
Ligia, voi ce mai faceţi, n-aţi mai dat niciun semnal până acum? N-aţi răspuns la mesajele noastre.Faptul că ai reintrat pe Reţeaua Literară demonstrează că eşti în formă.Dacă va fi posibil tehnic voi încerca să postez şi câteva căntece de a le Eugeniei (unele au devenit şlagăre în Herţa sau Basarabia, ca de exemplu cântecul "Firicel tăcut de iarbă rară").
Doamne ajută! Teo Alexandru
Va astept in paginile revistei "Nomen Artis - Dincolo de tacete" - site oficial: www.nomenartis.ro
Adr. e-mal.: <nomenartis@gmail.com>
Multumesc pentru cadiu!
Vizualizarea Tuturor Comentariilor