Mi-am inchis Inima intr-un dulap plin cu regrete ca sa o inraiesc. Am tinut-o 17 ani acolo pana a inceput sa miroasa a brad si a uitare. Si Sufletul am incercat sa-l arunc in Iad, dar a inventat o limita, o lege sau ceva infinit cu care s-a prins de un gutui. Cateodata se dezbraca de hainele incomode ale metaforelor si-l las sa danseze lasciv in bratele moleculelor de oxigen, pana se pierde de mine. Dar se intoarce dimineata, mirosind a cafea si a Toamna. O data pe luna cumpar 3…