gropile le știu pe de rost, dar nu știu gândurile,

gândurile mă rod,

la început îmi rod mustățile,

unghiile,

buzele și creierul,

dar vântul aduce nițică ploaie

și toate sunt la locul lor,

unde odată mi-ai căzut cu tronc.

crengile uscate le-am strâns în jurul nostru

ca brațele gârbovite ale bătrânilor care ne-au crescut,

căci numai bătrânețea ne poate educa

pe noi cei saltimbanci și orfani.

la zenit s-au strâns…

Seară liniștită de vară. Greieri. În pridvorul casei înconjurată de un gard pipernicit de mărăcini, Ivan Trifomovici , priza tutun polonez cu un calm studiat. Privea cum sorgul se-ndoaie șuierând. Nu-i plăcea odihna, dar aceste momente îi lăsau o poftă nebun de umblat. Zbârcit de oamenii pe care îi îngropase – copii, soațele și părinții săi – fața sa nu exprima nimic. Era obosit până la tristețe. Șanțurile adânc săpate pe sub ochi și frunte, desemnau parcă harta unei…

Aseară am adormit pe jos alături de cincisprezece muncitori îmbrăcați în dungi negre. Mi-am impus să nu-i prezint decât pe cei în care am încredere. În muncă am încredere dar în hăitașii ei nu.  În cameră mai erau o igrasie proaspătă și un miros de șoarece; din când în când camera gemea în somn odată cu noi. Muncitorii au săpat un șanț în jurul unei statui pentru a o ascunde în pământ. Statuia nu era tristă, avea un zâmbet pe piatră, zeflemitor, istoric. Copii roiau…

Am intrat într-un birt de cartier, aproape de piață. De fiecare dată când treceam pe lângă el, avea o atracție bolnăvicioasă asupra mea. Am salutat respectuos, deși nu cunoșteam pe nimeni. Mi-a răspuns o barmaniță trasă la față cu spatele lipit de bar. Am cerut o sută de Jameson, și am rugat-o să dea muzica mai încet. Mi-a răspuns că nu are voie. Am întrebat-o de ce crede asta și mi-a răspuns că patronul nu o lasă. Am schițat insinuant, un da din cap și m-am așezat la o masă retrasă,…