Mi-am răsfoit agendele unde îmi consemnam cele mai importante evenimente, mai ales că stau cam prost cu memoria numelor și am căutat acea zi de iulie când am mâncat, pentru prima și ultima dată, la Radu „iepure la ceaun”. Am telefonat, cum era obiceiul, ori de câte ori eram prin București, și mi-a răspuns doamna Ileana care mi-a spus că Radu e la bucătărie și dacă doresc pot să le fac o vizită. N-am așteptat o altă invitație, mai ales că era…

Amintirile nici zeii nu ni le pot șterge. Ele sunt comorile sufletului nostru care ne bucură  sau ne întristează în anumite momente ale vieții, așa cum le avem în sertarul memoriei noastre. Un om fără amintiri e ca un cimitir cu crucile neinscripționate.

O știre la Tv mă întristează. A murit Draga Olteanu Matei. Am cunoscut o mulțime de actori, dar nimeni nu mi-a fost atât de dragă.

Era în octombrie 1978, o zi deosebit de minunată, cu cerul senin, un soare dogoritor ca într-o…

Nu și-ar fi închipuit că pornind de la o chestiune serioasă s-a putut ajunge la o nevinovată farsă cu hapy end super haios.

Stați să vedeti, ce-a pățit amicul meu...

Nu mai avea somn. Se scula, de multe ori, în miez de noapte, pleca de lângă soție, se instala în fotoliul din living, copleșit de gânduri. Simțea cum devine din ce în ce mai apăsat de sentimentele ultimilor întâmplări. Cine a spus că dragostea este oarbă și nebună nu a greșit. Nici când a cunoscut-o pe Laura, când…

Abia ne mutasem la gazda cea nouă. Vecina noastră era o femeie singură și cam tăcută, și nu știu de ce, îi spuneau toți Nebuna, iar noi copii priveam curioși printre uluici să o vedem cum trebăluiește prin curte. Nu stătea de vorba mai cu nimeni, doar la biserică sau la prăvălie mai schimba câte o vorbă. Nu știu dacă ne simțea prezența dar în mai multe rânduri am văzut-o cum, pe trepiedul cel vechi, se așeza cu spatele spre locul de unde noi, năzdrăvanii, o…