****  și  ****

și dacă vei zice aceasta e ultima zi

și vei culege teiul  

deasupra  norilor vei ști că soarele e unde trebuie 

și plouă cu cenușă peste noi

și lampioane urcă spre nevoi

și eu

și tu

vom fi cuvinte într-o zi

ce se rostesc închizând zăvorul

și dacă vei zice a mai trecut o zi

                            ****

mă grăbesc să trăiesc

această lună

acest an

creioane colorate și zile și clipe

le dosesc în acest carnaval

fără actori

fără doctori în spital

fără tine mă uit în calendar

și presez între coperțile cărții sămânța

să fie neuitare pentru civilizația de mâine

când vom ajunge la stele în timpul vieții

și ne vom uita mirați și surprinși în oglinzi

și nu ne vom mai recunoaște

mă grăbesc

                      ****

lăsați-mă să mor cu demnitate

acum când încă mai iubesc

această țară

libertate

e dorul la care eu nutresc

se alege orezul de grâu

visul de realitate

și pasărea se desprinde din spin

bumbacul se lasă purtat

și toți mâncăm din același aluat

pe acest tărâm de munți alintat

iubito răsare soarele la mare

și eu încă mai iubesc

această țară . . .

                                            ****

doar pești astrali la mine la fereastră

mă luminează când adorm

și mă îmbată

doar pești astrali la mine în buzunar

saltă și înoată

doar pești astrali la mine în mână

se încălzesc și adorm

pe o aripă curată

doar tu iubito mă privești

și înțelegi lacrima curată

în care doar pești astrali înoată

                                                ****

cum știți cu toții mă gândeam la ea

și având cuțitul aproape de gâtlej

 demonul călător zâmbea  misterios

 răsfoiam un album gros

 cu felurite otrăvuri

pe tavă stăteau așezate doar să aleg ce-i mai gustos

biblioteca era plina de maci arzători

frigeau cuvintele caci era vară

iar eu mă ascundeam printre ele translucid și apos

plin de regrete și de îndoială

fumul țigării se ridica precum fumul din casele părăsite

pompierii pompau apă în aorte

coșarii stăteau pe margine și priveau vălvătaia

iar eu nu știam de e bine sau rău

 să tai florile sau să merg pe cărări încinse

cu picioarele goale vara sau iarna

iubito nu știe nimeni că mă gândesc la tine

omoară-mă iubito dar să nu plângi

când licărul din pietre seacă

când pe la colțuri vezi

oameni cum în gunoaie caută

o zi mai bună

din câte-au mai rămas

și o sticlă de bere

să uite

că sunt de pripas

să uite inima le cere

și-i vezi la colțuri așteptând

o pâine

un ban

o lumânare aprinsă să țină veșnicia toată

omoară-mă iubito dar să nu plângi

când licărul din pietre seacă

un cârd de ciori s-a aciuiat pe aici

și nici de arunci cu piatra

nu mai pleacă

dorm oamenii sub poduri

în canale

și nu-i coșmar iubito

dorm oamenii în gări

și nu așteaptă trenuri ce nu mai vin

dorm oamenii pe străzi

în parcuri

nici case nu mai au

nici vieți să treacă

dorm oamenii ș-așteaptă

ca fructul să se coacă

și să cadă un nou vis

pe marginea fântânii stă în căldare apa

trag de laț e ud

pentru ce realitate ai optat iubito

când iată și norii se scutură atât de rar

iar fântânile seacă odată în an

vorbim și tu nu mă auzi

odată în an te privesc

și tu ștergi cu buretele retina

pentru tine iubito prind în laț visul

și vai ce păcat la răsărit se topește

patrulez la marginea lumii

în fața mea hăul mă măsoară

degeaba încerc să mă întorc din drum

nu mai am pași și mă transform

în libelulă călătoare

ce caută un ram … unica floare

patrulez la marginea luminii

nimeni nu intră nimeni nu iese

sunt ca o pasăre căutătoare

de aștri noi ascunși în cețuri dese

prin care gândul nu mai răzbate

degeaba așteaptă ulii să mă întorc din drum

căci nimeni nu mă înțelege

degeaba aștepți și tu ca un nebun

nimeni nu vrea nimeni nu crede

doar gesturi fade

în jur în jur în jur

                                      * * *

mă uit în oglindă și nu am chip

îmi lipsesc esențial și gura și ochiii și nasul

iubita mea când a plecat a luat cu ea

și părul și urechile și buza

sunt doar amintirea pe o poză

ce mâine a dispărut mâncată de cariu

mă uit în oglindă și nu am mâini

iubita mea m-a scris cândva

și m-a imaginat scriind acele versuri

acum m-a uitat

și am dispărut în eter cu tot cu iubirea

în oglindă nu se vede nimic

                                        * * *

iubita mea citește o carte

'' sărută-mă iubito cu patimă nebună ''

și ochii i se împăienjenesc căci

'' lumina se scurge prin perdea ca o amantă care intră pe furiș''

ea știe

'' pe altă stea e ziua-n care-ți legam

părul în cozi la spate''

și nu se poate dumiri de ce se întâmplă deoarece

'' iubito au început peștii să cânte''

iubita mea citește o carte