de fiecare dată,

Moş Nicolae se ascundea sub barba bunicului

şi de acolo povestea câte în luna şi-n stele

seara după ce scrumea

două ori poate trei ţigări răsucite

atât cât să mai ardă din cuvântările de partid

seara, căci ziua n-avea timp de poveşti

avea doar două mâini de aur, un creion rătăcit pe după ureche

şi limba albastră, de la-ntăritul inscrisurilor

aşa ştia el şi să scoată din carnea lemnului

case

pe prispa cărora soarele şi luna îşi…

am făcut cunoştinţă cu domnul fără dinţi
degetele albe frămînta nisipul
nu am migrene
de ce mă legaţi?
cîrpa de curăţit necazuri
pluteşte în apa galbenă
porţile pleoapelor încremenesc
lumina trece spre camera viselor
închid în inimă cugetarea
sunt prizoniera nisipului greu
plec în adînc
mă despart de cei dragi
ei care mi au sădit curaj
şi flori în pămîntul inimii mele.

a nins cu albastru dincolo de lume.

m-aţi înfăşurat în răutatea ce vă prisoseşte
pupă ce-aşteaptă căldura
unei redeşteptări
departe de frigul ce vă-nconjoară

din vise cleioase
ridic aripi de lumină
ce mă vor scoate din coaja asta seacă

zborul meu scrie curcubeie de cuvinte
rouă pe cerul fără nori
ca o lentilă

poate că într-o altă viaţă
n-o să mă mai ascund în spatele ochelarilor
şi-o să am timp de-un ceai cu lămâie
la o şuetă despre...

rîndunica trăieşte sub acelaşi acoperiş cu oamenii
se teme de ei şi de Dumnezeu
tot timpul e în zbor şerpuit
ca să-şi şteargă adresa
sub cer e mai puţin statornică şi îi loveşte ochiul
e prinsa între eter si pămînt
nu se zbate ca noi
în lumea prea strîmtă a coliviei pămîntului.

ne uităm în dragoste ca doi bolnavi
ce-şi îmbrăţişează durerile
ce prind aripi.