ZECIUIALA

O fereastră în fruntea locului aceluia

spre miezul pământului, cu pielea transparentă

unde vin greierii, lângă geamul curat,

          își depun visele

          în săculeți muzicali

Unde pică dinadins granule de aur

          din ceea ce-aș vrea să vă spun

și exact ceea ce macină înlăuntrul

             se face grâu îndoit-răbdător

Vine cățelul pământului lângă geamul…

                      Sclipiri exacte

Cine

își azvârle inima în bătaia de umbre

                  din ceasornicul astrelor

Cine întețește focul adânc,

         abisala uimire de viață...?

În faguri stau lupii albi

neagra singurătate cosmică tace tăcerea...…

                   Cu „titlu”...

Pânzele freatice s-au tulburat

acolo nu se (mai) poate adăpa ciuta

s-a definit a tenebrelor ciută

                   însă nici vuietul rădăcinii amare

                   nici scrâșnetul pietrelor

                   nu-i limpezesc tânguirea

nu-i acesta numele său

Toate culorile-s înmormântate în alb

           albă e inima sa roșie

           albă inima sa…

Peste-împietrite genuni

       o punte subțire.

Cineva mă ia de mână.

În casa mea se aude ploaia

         amestecată cu bobițe-nghețate

     tropăie ușurel

     pe spinarea aproape-amorțită.

De sus se văd umbrele cum

             se desprind de lucruri.