oare ne lecuim de boli mai vechi sau ne obisnuim sa traim cu ele, spunandu-ne fals ca nu e nimic de facut, ca totul este normal si iregularitatile le regulam pe la colturi cu adrenalina fierband in noi de bucuria temerii de a nu fi prinsi... sau de a fi???...

si locul acesta devine din ce in ce mai mult un spatiu pentru adulter virtual muscat dintr-o realitate in care ne-am plictisit sa traim, pentru ca avem ce nu ne dorim si speram la ce nu putem avea...

dezastru frate.... ne…

Continuare

intre cenușă și nostalgie e scrumul de țigara ce fumegă fără să își ceară voie sa pută. Marginea scrumierei, înegrită de nepăsare își sfârâia chiștocul cu pasiunea patimașă a fumatorului inrăit de tabac. Am clipit o clipită și lacrima lumânării a căzut zgomotos pe marginea sfeșnicului, martor tăcut la destrămarea fumului slobozit cu nonșalanță de scrumiera din gura căreia tocmai a picat filtrul. Filtrul gândurilor unei cești de cafea care - normal, ce să facă altceva - filtra atmosfera…

Continuare

lacrimile înghețate le-am lăsat afară
ochii prea uscați își căutau o seară
fără martori - greu de presupus -, să ceară
regăsirea lacrimilor iară...

marea dilema a unei vieți netrăite just este acum: să te naști sau să mori rentabil? Nici nu poate fi vorba despre a trăi este rentabil.

Uneori ființele din viața-mi au impresia că merg în cerc. Păi umblăm în cerc pentru că am descoperit cercul. Acum îl acuzăm că a devenit lanț. Cine se simte înlănțuit nu cunoaște contactul, se desprinde de celălalt printr-o uitare de sine cu o acută dorință de revenire la toate sinonimele dinainte de început. De fapt ruperea este revenirea la… Continuare