Adieri de săpun cu miros dulceag

M-ai îmbrăcat în zahăr brun
M-ai învelit în biscuiţi
Mi-ai făcut bucle din săpun
Iar buzele-mi le-ai prins în dinţi.

Te-am colorat cu caramel
Te-am îmbătat cu ciocolată
Iar buzele ţi le-am mânjit
Cu dragostea mea, toată.

Dormim prin petele de ceai
Ne luminăm cu licurici
Iar perna noastră e din Rai
Doar ne-am iubit aici.


Un străin mă iubeşte

Când ai să vii la mine
O să te-ntreb: Cine eşti
Ce nume ai şi ce doreşti?
Aaa eşti un străin...şi mă iubeşti

Nu crezi că e cam târziu
Să devin ce trebuia să fiu?

Ai spus nimic.
Ai luat neantul în braţe
Nu ai lăsat amoru-mi
Inima să-ţi înhaţe.

Străin ai să rămâi
Şi poţi să mă iubeşti
Căci eu când te iubeam
Străină îţi eram.


Capodoperă

Mi-am terminat capodopera.
Nu există ceva mai perfect
Te-am pictat cu toate pensulele mele,
Ţi-am adăugat aripi de înger
Arată fantastic!
Dar, din greşală, un ochi ţi l-am pătat cu un zâmbet
buzele ţi le-am murdărit cu prea multe săruturi,
iar pe gene, am pus din greşală prea multă iubire
şi pielea...
Doamne, era aşa frumoasă, până când am picurat-o cu lacrimi de dor.
Acum nu a mai rămas nimic din capodopera mea...
La început arăta uimitor, dar acum e o biată pictură mânjită cu dragoste.
Totuşi,
totuşi,
e o capodoperă. Doar eşti tu în ea.


Nervi îndrăgostiţi

Ştii că de acum încolo va trebui să te suport, nu?
Trebuie să-ţi înghit toate toanele,
Să te venerez
Trebuie să te simt mereu lângă mine
Tu, o să mă urmăreşti pretutindeni
O să mă obligi să te visez
O să fiu sclava ta.
De ce ai intrat atât de adânc în sufletul meu,
Dragoste?

Amintirile unei muze

Muzele mele nu-mi lovesc versurile.
nu le aruncă,
ci le plâng
cu lacrimi din ploaie.
Au pe suflet desenat câte un zâmbet
pentru că le-am aşternut sufletul pe hârtia mea.
Au în inimă o lacrimă,
căci printre versuri, au simţit lacrimile mele.

Dar toate muzele mele au plecat.
Sunt departe.
Ne despart gânduri şi flori.


Potrivire

Literele nu trebuie amestecate cu cifrele.
Cuvintele, deci nu trebuie amestecate cu numerele.
Cuvintele reprezintă sentimente.
Numerele, ceva exact.
Sentimentele nu sunt exacte niciodată.
Se schimbă mereu.
Nici măcar nu pot fi explicate aşa cum trebuie.
Pe când numerele, sunt prea fixe
Eu cred ( deci, e părerea mea personală )
că numerele sunt prea reci.
Cuvintele sunt aşa frumoase şi calde...
şi exprimă multe.

Stai puţin...
Dragostea se spune în cuvinte.
Dar fără cifre nu e dragoste.
Dragostea e în 2.



Patos


Dacă invidia s-ar măsura
unitatea de măsură ar fi
Ura.

Atârnă greu...

Invidia ţâşneşte din obraji
prin bobiţe de sânge,
din ochi, prin firişoarele de sânge.
din buze, prin băşicile umflate
de la propriile muşcături, cu gust de sânge.


Invidia e defapt, în sânge.
Aşteaptă doar să iasă.


Deşi e anotimpul macilor

E anotimpul macilor.
Sudoarea îmi iese prin ochi
în picuri mari şi dureroşi.
Deşi soarele se oglindeşte in irişii copiilor,
în ochii mei, plouă.
Multe ierni se zbat în propriu-mi suflet
iar căldura nu le poate opri.
Ploaia îngheaţă,
mă transform în gheaţă
deşi e anotimpul macilor.