nu mai este nimic de făcut nimic de aşezat la locul lui

orice mă atinge mă doare clipa în care mi-ai mărturisit

că totul în artă este autoportret şi că arta este drumul cel mai scurt între

doi oameni ca noi pedepsindu-se asemenea lui midas cu dragostea

pentru a transforma totul în poezie

am respectat regulile priorităţii am stat în spatele tău

ca un personaj secundar cum nici pictorul nu se zăreşte dintre

protagoniştii pânzelor fresce ale sinelui pus pe…

câteodată iubirea se izbeşte de mine

încerc să-i fac faţă cu mângâierile acelea în care

pielea se subţiază până la o întindere de ape

şi se îneacă umbrele se plimbă

multe bărci şi iahturi şi vase cum titanicul

pesemne de aceea uneori mă tem că se scufundă

că ne scufundă fără să apucăm să facem acele croaziere

să aruncăm anii pe valuri ca pe nişte

sticle înfundate cu file de jurnal

unde ne-am notat tot ce ne-a durut în viaţa asta

tot ce n-am…

cel mai frumos a fost când profa de română m-a citit în faţa clasei

ba nu

cel mai frumos a fost când m-am citit eu singură în faţa unui public cu ochelari

ce zic eu

cel mai frumos a fost când m-a citit crainicul pe radio nu-ştiu-care şi am auzit multe aplauze am fost curioasă câţi m-au ascultat dar nu aveam de unde să aflu

şi totuşi cel mai frumos a fost când mi s-a citit pe scenă poezia care a luat premiul acela pescăruşii au dat veste

o am şi acuma pe toate…