poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Am parcurs o parte din poemele dumneavoastră şi am găşit munţi de metaforă prin care reuşiţi să transfiguraţi în versuri reuşite realităţile şi cele mai adânci trăiri spirituale, din cele mai diferite cadre existenţiale!... Regret că nu m-am aplecat mai de mult asupra acestor minunate versuri care, cu multă cinste, vă aparţin !... Felicitări!... Gheorghe Apetroae, Sibiu , 9.08.2014
Din intamplare am citit o poezie, apoi am vrut sa citesc mai mult, multumesc pentru seara de poezie frumoasa.
Superb...Multumesc! LA MULTI ANI!
Carmen Chirita
Retroactiv, intorc spre dumneavoastra frumoasele urari!
MDP
Fara indoiala, exagerare constructiva! Ati ghicit! Dupa sarbatori. Covata cu faina, cuptorul, plita, mirodeniile, oalele - lucruri despre care nu pot vorbi decit cu dragoste - ma provoaca la lupta...
MDP
Cind exagerez, imi dau singura peste degete. De aceasta data, nu. Cautati repede un editor bun, un om cu dare de mina si fuga la editura. E pacat sa apuna metafoara adevarata! Altfel, mizeriile care colcaie in literatura prezentului, ne minjesc de tot haina spiritului.Cu adevarat marturisesc, palesc in fata codeiului dvs toti fruntasii in intrecerea socialista din topurile literare.
MDP
Multumesc pentru piesele de colectie.
MDP
Va salut, cu respect!
Sunt prof. Badicioiu. Coordonez Festivalul Literar International "Romeo si Julieta la Mizil", editia a V-a. Va invit sa accesati www.romeojulietalamizil.ro
Caii fără potcoavă
Vin câinii deveniți lupi să deseneze o stâna,
Stâna acoperită mereu de zăpadă,
Și lupii vin, câini mai mulți se fac lupi
Din stâna rămasă fără stână,
Iar uneori,
Când amintirile dau iama în frunzișul de mături,
Se aude, hăulind de departe,
Cavalul mioriței urlând și el tot a lup.
Amintirile își aniversează în fiecare primăvară
Primăverile care nu au mai venit,
Și ori de câte ori întâlnesc în cale
O potcoavă de cal mort,
O inbalsamează în mir, așezând sub ea întrebări nerostite:
Să fie și ea lup, sau calul din lup a murit fără potcoavă?
Marin Sorescu nu a existat
Marin Sorescu nu a existat.
l-am căutat adesea printre pietrele vechi
de granit
cu care era capitonat orașul,
am strigat cu încăpățânare la porțile Băniei,
am bătut în copaci....
uneori mă trezesc că răscolesc cu piciorul
prin frunzisurile din parcul Romaneștilor
sperând că va răsări, ca setea unui munte de sare,
de sub talpa mea furioasă.
și de câte ori îl caut, trecători grăbiți îmi spun la fel:
Marin Sorescu nu a existat.
acum stau răstignit pe bolta unui pod de apa,
cu ochii ațintiți in mii de molecule care se zbenguie
printre solzii albi de pești,
și mă gândesc că pe acolo a curs cândva
poema despre cel ce trebuia să poarte un nume.
Labis
Căprioarele mor
la douăzeci și unu de ani,
simplu, curat,
ca florile cerului
în miez de noapte.
Doar pasărea cu clonț de rubin
mai crede în sărutul de fier
fărâmițat în umbre.
Vânătoarea din munții Carpați
s-a dedat tacerii
pe un pat murdar de spital.
"Aceași minciună
Când noaptea sună
Din cornul de lună.
E doar furtună
în gând
Și în sânge
Și plânge
Și plânge
Frica
Și tună
Între noi
Împreună
și nu
Fiecare hai-hui
Cu
Visul șui
Și ne-mpiedicam
Și ne ridicăm
Și urcăm
Și urcăm
Voind să uităm
Caa¦
Suntem goi
Amândoi -
Geamăt în doi. "
Postat în Aprilie 27, 2020 la 3:20am 0 Comentarii 1 Îmi place
ia informația asta să o plimbi
să o răspândești prin lume
ca pe aer plimbarea norilor
să se întroneze anume
pe cer
ia numele său de pe pupilele
plămânilor
colorați și grabnic dedați la fapte
de rău
din dulcele sărut al galactei
pe ultimele fire de respirație
ia sufletul acestui drob de sare
și însămânțează-l pe conștiința
oamenilor
căci musai să încolțească fărădelegea spaimei
a temerilor
a prăbușirii în…
Postat în Aprilie 26, 2020 la 6:35am 0 Comentarii 0 Îi place
stăteam pe oasele despletite ca pe aer
iluzia de forme necuvântătoare
a unei întreceri banale
leul cu ciuta furtuna în caer
de coaste amare
la fel și drumurile de pomenire
a
cerurilor neînvingătoare
pe picioarele goale a celor disperați
fuseserăm până la șoapte printre ramuri
despuiați
de fântânile sieși ca o oaste
de trubaduri împărați
de frați strânși în hamuri
de lumină
eram și stăteam cu frunzele pe degete…
Postat în Ianuarie 15, 2020 la 4:20pm 2 Comentarii 0 Îi place
Mihai............. hei, Mihai........... Mihai...
se aude glasul copilei strigând un munte
prăvălit în marea pavată cu albastre lacuri
şi tremurânde trestii.
Mihai............. hei, Mihai...........
Harieta face exerciţii de logică,
imitând glasul naţiunii de peste miilenii
Mihai al lui Eminovici.... Mihai... Mihai...
sara, pe deal, încă se mai aud talăngile poemului
scoborât din izvoare,
zgomotul pădurii înainte de somnoroase…
Postat în Ianuarie 15, 2020 la 4:19pm 0 Comentarii 0 Îi place
mă făcusem un fel de amintire sub braţul tău
alb
chiar dacă nu mușcam încă din aerul nud aievea
al liniilor tale de carne cu foarfecele
cerului
era o săgetare
o altă săgetare o altă săgetare
apoi o furtună
apoi o jucărie în care cineva a pus strigătul de cometă
şi întrebările fără sens
uneori
sânii tăi semănau izbitor de bine
cu buzele care te învăţau pe de rost
şi cu primul fel de mâncare
despre care nu îmi aduc…
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor