.Cu mult drag! O saptamana plina de fericire!

O duminică minunată!

NE  VEDEM LA PARIS

Dramă într-un act şi trei tablouri

 În amintirea marei Doamne a cântecului popular, inegalabila Maria Tănase pe care am

cunoscut-o în anul 1956 până în ziua când Măiastra s-a înălţat la ceruri devend nemuritoare.

     O dragoste cu năbădăii dintre Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi

Drama "NE VEDEM LA TÂRGU JIU" se poate urmari în cele trei înregistrări pe You Tube: Autorul, Marin Voican-Ghioroiu interpretează pe Constantin Brâncuşi alături de Rodica Anghelescu în rolul Mariei Tănase.

http://www.youtube.com/watch?v=tj8sB2la3YU

http://www.youtube.com/watch?v=ueO9tlrWnNw&feature=relmfu

http://www.youtube.com/watch?v=YN4KQfgeKCQ&feature=relmfu

Epilog:

MARIA TĂNASE: ...Nu-mi aduc aminte câte zile şi nopţi s-au scurs de când m-am despărţit de bădiţa Costache, căci nu reuşeam să uit acei ochi înlăcrimaţi... care mă priveau pătimaşi, parcă-mi spuneau: „Adio, Măriucă!” ca, spre sfârşitul toamnei din 1962, când soarele se pregătea să apună; după atâţia ani scurşi pe apa Jiului şi a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul, la mânăstirea Tismana, unde i-am aprins o lumânare şi am presărat câteva boabe de tămâie pe nişte cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuţa „+ Morţilor”, am privit fumul care se ridicase liniştit şi se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi: urca pe Coloana Infinitului, antenă intergalactică ce face legătura noastră cu lumea celestă, apoi a tot zburat până la Calea Robilor, în galaxia Lactee, să-l vestească pe dragul meu gorjan că-mi este dor de el.

       Când am intrat în sfânta mânăstire, lângă icoana Domnului IISUS CHRISTOS, am văzut o tânără care plângea şi se ruga Mântuitorului să-i reînvie pe cel ce-o lăsase singură. În urechi       a-nceput să-mi sune o dulce baladă care, din păcate, n-am mai reuşit s-o cânt... Sper s-o cânte altă privighetoare a Gorjului, fiindcă vremea se cernise atât de repede peste mine şi, nu de puţine ori       m-am visat că alergam să-l întâlnesc pe neicuţa Costache la Paris... Gândul m-a dus la metamorfozarea acestei măicuţe tinere, prin puterea sfintei Fecioare Maria, născătoare de Dumnezeu, într-o mierliţă ale cărei picioruşe roşii păstrează picăturile de sânge care   s-au scurs din rănile Fiului Iisus Hristos.

Va urma "CUM AM CUNOSCUT-O PE MARIA TĂNASE"

La depărţirea de marea Doamnă, Maria Tănase, ochii mi s-au înlăcrimat, dar n-am uitat cuvinele pe acre mi le-a spus: - Rolul pe care ai să-l joci... ţi-l păstrează Dumnezeu. Ai încredere în ce-ţi spun. Nu cumva să mă uiţi, ca să vii să mă vezi.

La mulţi ani! Sărbători fericite!

Mulţumesc.Vă mai aştept, Elisabeta L.

*

" Ia seama, fiica mea, când tu, prin lume treci,
Să-nveţi, din tot ce piere, cum să trăieşti în veci ”

*