PROF.,FILOLOG, INDRAGOSTITA DE CULTURA SI MAI ALES DE POEZIE, DORNICA DE CALATORII - SURSA DE INSPIRATIE PT. CARTILE DE MEMORIALISTICA, PRESEDINTA A LIGII SCRIITORILOR BRASOV SI A SOCIETATII DE CULTURA SI UMANITATE ''VIATA DE PRETUTINDENI''
Panou de comentarii (35 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
La 2:48pm în August 3, 2013, VOICAN MARIN a spus...
O duminică minunată!
NE VEDEM LA PARIS
Dramă într-un act şi trei tablouri
În amintirea marei Doamne a cântecului popular, inegalabila Maria Tănase pe care am
cunoscut-o în anul 1956 până în ziua când Măiastra s-a înălţat la ceruri devend nemuritoare.
O dragoste cu năbădăii dintre Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi
Drama "NE VEDEM LA TÂRGU JIU" se poate urmari în cele trei înregistrări pe You Tube: Autorul, Marin Voican-Ghioroiu interpretează pe Constantin Brâncuşi alături de Rodica Anghelescu în rolul Mariei Tănase.
MARIA TĂNASE:...Nu-mi aduc aminte câte zile şi nopţi s-au scurs de când m-am despărţit de bădiţa Costache, căci nu reuşeam să uit acei ochi înlăcrimaţi... care mă priveau pătimaşi, parcă-mi spuneau: „Adio, Măriucă!” ca, spre sfârşitul toamnei din 1962, când soarele se pregătea să apună; după atâţia ani scurşi pe apa Jiului şi a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul, la mânăstirea Tismana, unde i-am aprins o lumânare şi am presărat câteva boabe de tămâie pe nişte cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuţa „+ Morţilor”, am privit fumul care se ridicase liniştit şi se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi: urca pe Coloana Infinitului, antenă intergalactică ce face legătura noastră cu lumea celestă, apoi a tot zburat până la Calea Robilor, în galaxia Lactee, să-l vestească pe dragul meu gorjan că-mi este dor de el.
Când am intrat în sfânta mânăstire, lângă icoana Domnului IISUS CHRISTOS, am văzut o tânără care plângea şi se ruga Mântuitorului să-i reînvie pe cel ce-o lăsase singură. În urechi a-nceput să-mi sune o dulce baladă care, din păcate, n-am mai reuşit s-o cânt... Sper s-o cânte altă privighetoare a Gorjului, fiindcă vremea se cernise atât de repede peste mine şi, nu de puţine ori m-am visat că alergam să-l întâlnesc pe neicuţa Costache la Paris... Gândul m-a dus la metamorfozarea acestei măicuţe tinere, prin puterea sfintei Fecioare Maria, născătoare de Dumnezeu, într-o mierliţă ale cărei picioruşe roşii păstrează picăturile de sânge care s-au scurs din rănile Fiului Iisus Hristos.
Va urma "CUM AM CUNOSCUT-O PE MARIA TĂNASE"
La depărţirea de marea Doamnă, Maria Tănase, ochii mi s-au înlăcrimat, dar n-am uitat cuvinele pe acre mi le-a spus: - Rolul pe care ai să-l joci... ţi-l păstrează Dumnezeu. Ai încredere în ce-ţi spun. Nu cumva să mă uiţi, ca să vii să mă vezi.
Panou de comentarii (35 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
O duminică minunată!
NE VEDEM LA PARIS
Dramă într-un act şi trei tablouri
În amintirea marei Doamne a cântecului popular, inegalabila Maria Tănase pe care am
cunoscut-o în anul 1956 până în ziua când Măiastra s-a înălţat la ceruri devend nemuritoare.
O dragoste cu năbădăii dintre Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi
Drama "NE VEDEM LA TÂRGU JIU" se poate urmari în cele trei înregistrări pe You Tube: Autorul, Marin Voican-Ghioroiu interpretează pe Constantin Brâncuşi alături de Rodica Anghelescu în rolul Mariei Tănase.
http://www.youtube.com/watch?v=tj8sB2la3YU
http://www.youtube.com/watch?v=ueO9tlrWnNw&feature=relmfu
http://www.youtube.com/watch?v=YN4KQfgeKCQ&feature=relmfu
Epilog:
MARIA TĂNASE: ...Nu-mi aduc aminte câte zile şi nopţi s-au scurs de când m-am despărţit de bădiţa Costache, căci nu reuşeam să uit acei ochi înlăcrimaţi... care mă priveau pătimaşi, parcă-mi spuneau: „Adio, Măriucă!” ca, spre sfârşitul toamnei din 1962, când soarele se pregătea să apună; după atâţia ani scurşi pe apa Jiului şi a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul, la mânăstirea Tismana, unde i-am aprins o lumânare şi am presărat câteva boabe de tămâie pe nişte cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuţa „+ Morţilor”, am privit fumul care se ridicase liniştit şi se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi: urca pe Coloana Infinitului, antenă intergalactică ce face legătura noastră cu lumea celestă, apoi a tot zburat până la Calea Robilor, în galaxia Lactee, să-l vestească pe dragul meu gorjan că-mi este dor de el.
Când am intrat în sfânta mânăstire, lângă icoana Domnului IISUS CHRISTOS, am văzut o tânără care plângea şi se ruga Mântuitorului să-i reînvie pe cel ce-o lăsase singură. În urechi a-nceput să-mi sune o dulce baladă care, din păcate, n-am mai reuşit s-o cânt... Sper s-o cânte altă privighetoare a Gorjului, fiindcă vremea se cernise atât de repede peste mine şi, nu de puţine ori m-am visat că alergam să-l întâlnesc pe neicuţa Costache la Paris... Gândul m-a dus la metamorfozarea acestei măicuţe tinere, prin puterea sfintei Fecioare Maria, născătoare de Dumnezeu, într-o mierliţă ale cărei picioruşe roşii păstrează picăturile de sânge care s-au scurs din rănile Fiului Iisus Hristos.
Va urma "CUM AM CUNOSCUT-O PE MARIA TĂNASE"
La depărţirea de marea Doamnă, Maria Tănase, ochii mi s-au înlăcrimat, dar n-am uitat cuvinele pe acre mi le-a spus: - Rolul pe care ai să-l joci... ţi-l păstrează Dumnezeu. Ai încredere în ce-ţi spun. Nu cumva să mă uiţi, ca să vii să mă vezi.
La mulţi ani! Sărbători fericite!
Mulţumesc.Vă mai aştept, Elisabeta L.
*
" Ia seama, fiica mea, când tu, prin lume treci,
Să-nveţi, din tot ce piere, cum să trăieşti în veci ”
*
Vizualizarea Tuturor Comentariilor