Un ” interior”  poate fi și  interiorul Unului  transpus în  noblețea versificată seducătoare din ” poemul despre care am zis că voi putea fi văzută goală”. Acesta poate eluvia  sentimental facil spre un exterior  nud  încărcat acum special, de multiplul urei potente,  ” ura după ce las un om să se apropie prea mult”. Venită, deja, potolită de sine, din zona inflamată a dorințelor, din sufletul complex al UNULUI, ” ura mea ... n-are planuri meschine, răzbunări şi alte neoane” . Poeta construiește  totuși un eșafod al psihologiei sinelui  în unicitatea sa relativă, pentru a-i detașa interiorul contrafăcut ” ura mea este faţă de naivitatea mea, care nu mai ştie cum să se manifeste în situaţiile grele”. Observăm un interes pentru  evidența unui simtom egocentric și social ce semnalează coșmarul scepticismului pyrrhonian existențial ” ura mea are gust de dezamăgire, parfum de portocale şi ironie
ura mea e neputinţa amestecată…”. Să regretăm că Ura, acest principiu etic malefic, parte din Principiul UNIC ,cel decriptat de poeta Raluca Blezniuc  prin denudarea interiorului UNULUI și inducerea acesteia în nudul exterior existențial, ne  violentează în reflexii perasice și ne conduce ființa noastră dorită parmenidică, într-un mod nedorit, spre entropia neantului... Felicitări! ... G.A.S.

emani poezie, sunt nespus de fericit , cum de nu te-am citit până azi..

nu pricep de ce nu apari pe pagina mea la prieteni,