Competent și sociabil, Sunt o fire practică Și vorbesc, ireproșabil, O engleză... baltică.Vezi mai mult

Mărturisesc că până în 1998, când i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură, nu auzisem de Saramago. Ba mai mult, nu prea știam, în afară de Camões, Cela și Cervantes, niciun alt scriitor iberic. Nu prea mă atrăgea literatura spaniolă/portugheză, din cauza faptului că nu puteam s-o disociez, nicicum, de gregarul și frivolitatea telenovelelor de prin zonă, care mă cam zgâriau și mă zgârie în continuare pe creier. (Considerația nu e valabilă în cazul magicienilor sud-americani, prieteni vechi). În acea toamnă l-am căutat, aproape fără niciun fel de interes, la biblioteca publică, prin dicționarele vremii (Google nu era funcțional încă), am sesizat, diagonal, din titluri, că scrie cam ceea ce intuisem, oarecum, că scrie, ba și cu tentă istorico-religioasă, adică exact ce nu mi-aș fi dorit, la vremea respectivă, să includ în lista lecturilor mele de…Vezi mai mult

            Ea e, în flotila lor,          Avionul bimotor,          El, gonflat ireproșabil,          E bătrânul... dirijabil.Vezi mai mult

O făptură care-ncântăȘi-o visează toți burlacii, Delicată ca o sfântă... Când nu face ca toți dracii.Vezi mai mult

Prin anii ’60, Dostoievski, după părerea autorului acestei recenzii, cel mai mare scriitor rus al tuturor timpurilor, un colos al literaturii universale și un reper inevitabil, pentru perioada de „pionierat” a romanului modern, era interzis în țara noastră, stat-satelit al URSS-ului, situat după cortina de fier a acestuia, pe motiv că exercita o influență nefastă asupra „echipării” ideologice a tineretului din acea vreme. Această punere la index a scriitorului rus, într-o perioadă când toate librăriile noastre gemeau, pur și simplu, tocmai de literatură rusească, dovadă de abuz intelectual de cea mai neagră sau, dacă doriți, roșie speță, al inexorabilei cenzuri de tip comunist, a dat prilejul unei mari părți a iubitorilor de literatură adevărată din România așa zis „populară”, să se delecteze cu acea formă de sfidare și rezistență intelectuală, numită „samizdat”…Vezi mai mult

„Domeniul filosofiei poate fi redus la următoarele întrebări: Ce pot să ştiu? Ce trebuie să fac? Ce pot spera? Ce este omul? La prima întrebare răspunde metafizica, la a doua, morala, la a treia, religia, iar la ultima, antropologia.” Immanuel Kant.Lesne, nu? De te și întrebi, în subconștientul tău indiscret: atunci de ce mai trebuiau să apară, pe firmamentul infinitului metafizic, atâtea și atâtea generații ulterioare de filosofi și filosoafe, care nu au făcut altceva decât să complice inutil o situație care părea atât de oablă?Nu mi-am pus niciodată, la modul cel mai serios posibil, problema sensului filosofiei; tot niciodată nu m-am gândit că te poți scoate atât de ușor, dialectic fie vorba-ntre noi, răspunzând doar la câteva întrebări, cam la fel de salutar, în fața imperativelor nodale ale destinului, precum tripticul casă-copil-pom, bașca faptul că ți se…Vezi mai mult