te căutam

din adoleşcenţă

prin toate visele

urcând până la stele

ca până la urmă

tu să mă găseşti

cu un mesaj

pus într-o sticlă modernă

şi aruncată în era informatică

în scurt timp

am început să ne arătăm

rănile sufletului

şi cicatricele operaţiilor

prin care am trecut

tu aveai mai…

inimă de sticlă

cum poţi fi aşa de fragilă

într-o clipă te poţi sparge

şi să plângi cu lacrimi

de sânge

inimă de piatră

cum poţi fi aşa de dură

fără pic de căldură

loveşti fără milă

şi să plângi cu lacrimi

de sânge

inimă cum poţi fii aşa albastră

într-o noapte…

la Răsărit

am băut apa vie la început de drum

ca un alpinist pe orizontală

şi cu un scâncet de copil nevinovat

păşesc pe drumul vieţii

pe un drum cu sens unic

fără să ştiu să merg

merg tot înainte

crescând şi urcând pe firul sorţii

invăţ de la florile de pe drum

jucându-mă cu Alba ca Zăpada

să zâmbesc mereu cu toate…