Deja înainte de a fi creat

Totul există.

Orice e în lumea aceasta

Nu e decât o reasamblare.

Un imens joc de lego

În care piesele își caută locurile

În sufletul nostru

Sau pe pământ.



Niciun sunet nu se naște din sine. 

Nicio pasăre nu inventează zboruri. 

Niciun arhitect nu construiește case.

Ele au fost acolo deja

Cu mult înainte ca noi să le știm.



Noi nu inventăm viața.

Noi nu inventăm nimic.…

de-aș putea cuprinde în căușul palmelor

atâta iubire cât să fie de ajuns acestui pământ

pentru a-și ucide oamenii urile din ei

mi-aș pregăti brațele de pe-acum pentru povară

și inima pentru zbateri

aș trage adânc în piept aer din trupul verde al pădurii

pentru ca să nu mă amețească înălțimile



dacă mi-aș putea da arcuirile trupului

să fac pod peste abisuri până la lumină

aș cere infinitului să mă adopte

trăgând…

Pe când se gândea să ne facă pe noi, oamenii,

Dumnezeu, de atâta fericire a reușitei creației,

S-a gândit să împărtășească bucuria sa cu noi, dându-ne daruri.

Dar, cum toate cele erau deja puse de El pe Pământ,

A decis că acele daruri să vina din noi înșine.

Și ne-a dat puterea de a ne aduce singuri pe lume copiii.

Dar cum niciun dar nu vine neambalat,

Și cum El nu știa nici cu ce să ni-i împacheteze,

Ni i-a dat…