Au fugit nebunii

Către părţi alese

Că să vină unii

Să culeagă ''mese''

Şi-au găsit de toate

În adânc şi-n apă

Hrăpăreţi cu totul

Cine mai aleargă?

Şi-au plecat cu toţii

Sătui de mojici

Ce-au zâmbit adesea

Că n-aveau opinci

Obidiţi cu totul

Şi-n păduri e gol

Se-aude ecoul…

M-am rupt bucăţi

Să mă împart

În foamea vieţii

Privesc pereţii

Cântam de jale

Murmure goale

Uitam chemarea

Lingeam sarea

Pământ, ponoase

Schelete trase

M-am frânt să ştiu

Ce mai e viu

Privesc hain

Cad în pustiu

În foamea vieţii

Petrec, sunt…

Mă răscoleşti în gânduri
Ce cutezanţă falsă
Mă răstigneşti în rânduri
Ce nebunie stoarsă
Mă râzi de ieri
Dar vrei şi azi!
Ce spui de mâine?
____________Februarie 2013

Ne-am născut, judecători
Sentinţe, analize, fapte.
Ne-am născut, cugetători
Umilinţe, dorinţe, remuşcări.
Acum, ne-am oprit!

Ne-am născut, dominatori
Copii, adolescenţi, maturi.
Ne-am născut, mediatori
Gândul, cuvântul, sfatul.
Acum, ne-am minţit!

Ne-am născut, fiinţe
Iubire, echilibru, întreg.
Ne-am născut oameni
Sacrificiu, dăruire, timp.
Acum, ne-am ucis!
_________Stefania Adela februarie ziua paisprezece 2013

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin; cumpăram mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici ; avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp; avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte, mai multe cunoşţinţe, dar mai puţină judecată; mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme, mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.

Bem prea mult, fumăm prea mult, cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puţin, conducem prea repede, ne enervăm prea tare, ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi, citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi ne rugăm prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus…

Lăcaşe ferecate cu tăcere
Genezele nescrise, se vor lumină
De gânduri prizoniere
Pierdute-n timp, neputincioase
Din porunci de rând, fireşti
Încăperi ce ţin în viaţă
Un început ce nu e scris
Gânduri înlantuite fără de zori,
Din ordine ce nu se-ncalcă...
Uitată-n timp agale
Trecut-am de conştiinţe
Genezele nescrise...
Începuturi nefinisate, părăsite
Fiinţa.

Frumoasă eşti...miroşi senin

Respiri sublim dar, scuipi pelin

Uitată eşti, de pământeşti

Grăbiţi să scape, de ce eşti.

Zorită eşti să veseleşti

Clădind zglobiu ce nu-i pustiu

Frumoasă eşti, miroşi senin

Arunci puţin din ce, nu ştiu...

Tăcută treci de-mpărăteşti

Vileaguri sumbre, omeneşti

Grăbită eşti, să povesteşti

Clădind zglobiu, ce-a rămas viu.

Pecete mari ce ţi-ai cules…

Mănânc chibrite colorate
Ce cod de bare?
Cipuri mate..
Zâmbesc morbid
Salate goale
Ce cod de bare?
Apă chioară...
Citesc rapid
Aprind un gând
Trăiesc puţin
Rând după rând!