E foarte bun îndemnul, este energizant şi justificat, şi totuşi nu suficient. Pentru a te smulge din tine, e nevoie, cred, de speranţă şi de încredere nu doar în tine, ci şi-n lumea care ţi-e dată. Cred că românii nu stau prea bine în prezent la aceste produse. Unde este sprijinul, unde programele? unde resursele? Înafară de cele profesionale, spirituale şi culturale, e nevoie de strategii, de viziune .,, e nevoie de idei.... Vedeţi? De ani buni s-a persiflat mereu spiritul intelectual şi ideile, şi cultura şi apropape orice demers teoretic. Am văzut indivizi ajunşi şi plini de ei înşişi persiflând cultura, ideile, ba chiar şi profesionalismul de clasă. A venit cred, în sfârşit timpul ideilor. Numai ele energizează şi împing înainte lumea. Amintiţi-vă de iluminişti, amintiţi-vă de romantici, de spiritul revoluţionar. Criză înseamnăi cu iguranţă, a te lăsa copleşit de inerţii, a ceda mefienţelor, a complicita cu ele şi cu obscurităţile multiple.....Acesta e hăul care ne ameninţă. Cred ca la acesta se referă Ovidiu Bufnila.