reţeaua literară
poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
-
Valentin Iacob
- 65, Masculin
- Bucureşti
- România
- Texte Postate pe Reţeaua literară (28)
- Fotografii (2)
- Albume foto
- Fişiere video
Cadouri primite (2)
Valentin Iacob
Informaţii pentru profil
- Preocuparile tale artistice:
- scriitor, poet, jurnalist
- Despre mine :
- Sunt poet - fara leac - si jurnalist roman.
NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE
Valentin Iacob s-a născut pe 12 octombrie 1955 în Bucureşti. Este poet, matematician şi jurnalist. În 1979 a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, secţia Informatică, cu o licenţă în Inteligenţă Artificială. Până în 1993 a fost informatician şi profesor de matematică. Din 1992 este redactor la revista „Formula AS”. Debut literar după decembrie 1989.
Cărţi publicate:
Petrogradul într-un pahar cu şampanie - 1996, Editura Du Style;
Pianul kamikaze - 1998, Editura Du Style;
Balada Craiului de Tobă - 1998, Editura Eminescu;
Clownul lui Hrist - 2004, Editura Muzeului Literaturii Române
Premii: 1996 - Premiul pentru debut "Poesis";
1997 - Premiul de debut pentru poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti;
1998 - Premiul pentru poezie al Colecţiei „Biblioteca oraşului Bucureşti”;
1997 - Premiul pentru literatură pentru copii al Concursului naţional de literatură "Alexandru Odobescu" (Călăraşi);
Prezent în antololgiile „1001 de poezii româneşti” (1998 - Laurenţiu Ulici), „Noua poezie nouă” (2011 - Dumitru Chioaru) şi în volumul „UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu”, coordonator Mircea Martin, Editura M.N.L.R. - 2008.
Numeroase articole critice despre autor au apărut în aproape toate revistele literare româneşti importante. A apărut în volumele critice „Top Ten” (Al. Cistelecan), „La formarea ideilor” (Traian T. Coşovei), „Developări în perspectivă” (2004 - Dumitru Chioaru), „Poezia română între milenii” (Geo Vasile), precum şi în dicţionarul „Scriitori români din anii ’80 – ’90” (Ion Bogdan Lefter).
- Website / Blog :
- http://formula-as.ro
Fotografiile lui Valentin Iacob
Valentin Iacob's Blog
FOTOGRAFII NEURONALE CU BELU ZILBER
Postat în Septembrie 3, 2013 la 7:37am 3 Comentarii 9 Îi place
I. Biblia şi Mein Kampf
Poate că aceste amintiri au dospit prea mult. Prea mult pentru a putea fi scrise. Cu uşurinţa trăirii. Cu acea naturaleţe leneşă a trăirii de-atunci, de la 18 - 20 de ani. Când curgeam prin viaţă ca un halucinat norocos. Nişte amintiri întârziate şi pentru că, mult mai apoi, aveam să înţeleg că personajul lor este unul extrem de controversat.
Pe Belu Zilber l-am cunoscut prin meditaţiile la matematică. Totul a început în toamna…
ContinuareMONŞTRII DIN TROLEIBUZUL 81
Postat în Septembrie 3, 2013 la 7:14am 0 Comentarii 0 Îi place
1975. Nici calzi, nici reci în troleibuzul 81. Capăt de linie. Aeroportul Băneasa. Aşteptăm. Aşteaptă şi şoferul. Lumea se înghesuie. Să prinzi un troleibuz acum într-o staţie, la sfârşit de săptămână e o treabă de înaltă calificare. Aşa că noi, cei dinăuntru, aşteptăm răbdători. Şi mai vin şi alţii. E duminică, se plimbă lumea.
Deodată îmi dau seama că întreg troleibuzul pute a căcat. O duhoare insuportabilă, constant amplificată de căldura înghesuielii. Nu …
ContinuareSABIA LUI JEDI - menuet şi scherzo -
Postat în August 27, 2013 la 8:14am 0 Comentarii 6 Îi place
Iubito, poate-ar trebui să mă priveşti mai atentă
în timp ce un zeu turmentat se chinuie să mă scoată din pamblica pălăriei
- eu sunt andrinsantul necunoscut -
zeul turmentat mă votează disciplinat: carne pentru moarte
noi, în camera noastră cea cu piscină cu mare - cu Marea Neagră, cu vapoare, faruri, Luna şi uragane, încastrate în bazin, scări de inox cu trepte din asteroizi,
poate, în…
ContinuareViaţa Românească 7 – 8, 2013: Marian Drăghici - A REAPĂRUT ÎN PEISAJ POETUL VALENTIN IACOB
Postat în August 27, 2013 la 8:10am 0 Comentarii 0 Îi place
A reapărut în peisaj poetul Valentin Iacob, după o absenţă notabilă de nouă ani. Notabilă, vrea să zică nobilă; măcar de şi-ar impune asemenea răgazuri între volume toţi devoţii muzei delirice, să le rămână niscai timp şi pentru a citi ce-au scris alţii, nu doar pentru scris „la greu” ceva ce nu va citi mai nimeni! Sună groaznic ce spun, dar să recunoaştem că asta e „realitatea palpabilă”, vorba păţitului Mazilescu. Valentin Iacob nu devoalează motivul tăcerii sale aristocratice, îi e destul…
Continuare
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Panou de comentarii (14 comentarii)
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară
Calatorii pana pe acoperisul lumii sa ai si sa te intorci viu si nevatamat ! La multi ani !
Avem deosebita plăcere de a vă invita pe site-ul nostru “Confluente lirice” http://junimeadigitala.ning.com/
Vă așteptăm cu plăcere!
dar în "formula-as" pot fi găsite atâtea leacuri...
recomandările sunt de prisos...
numai cuvântul mai poate aduce alinare!
valery
.........................
b>b>Acolo unde timpul - îşi află hotarul
Aş vrea să’nalţ o biserică albă,
acolo unde timpul – îşi află hotarul.
Eu însămi
voi urca – sfielnic – în turlă
şi voi trage clopotul
– aşteptându-l –
la rugăciunea de seară.
Ceremonialul primirii
va fi plin de emoţia întâlnirii, fast,
şi, nu în ultimul rând,
de adâncă teamă…
Pe cărarea ce duce la altar,
voi aşterne trandafiri albi, crini imperiali,
aşa cum se cuvine unui „pas“
ce-n mare taină…
ne urmăreşte întreaga viaţă.
Lumânările vor arde în pâlpâiri tremurătoare,
fiecare picătură de ceară,
fiind o lacrimă…
încremenită în aşteptare.
Îngenunchez lângă altar.
Trandafirii roşii,
aşezaţi ca o cunună în jurul inimii mele,
– ofrandă supremă –
au străluciri atât de stranii…
că strigătu-mi mut – s-a oprit pe buze
când un „pas“ uşor…
Da. Timpul – nu s-a lăsat aşteptat!
Cu câtă măreţie, seninătate,
păşeşte pe covorul de flori
a căror inimă…
a încetat să mai bată!
Doar ecoul din ce în ce mai stins
al clopotului tânguitor…
se mai auzea în această tăcere încordată…
în această sete aprinsă de rugăciune
şi zbuciumul chinuitor al întrebărilor:
„De ce?!“ „De ce?!“
– „Să ne aşezăm pentru ultima rugăciune!“
Mărturisesc aici…
în faţa altarului „pătat“ cu sângele inimii tale –
că durerea mea este mult mai mare…
blestemat fiind – în curgerea-mi fără sfârşit –
să privesc neputincios
– cruzimea sacrificiului –
pe care „Marele stăpân“…
„Să ne rugăm!“
şi poate-o stea se va aprinde
pe bolta întunecată
unde – adevărul tăinuit –
pare mai insetat de „sânge cald“
cu fiecare răsărit…
……………………..
Cu fiecare răsărit,
o altă minune…
şi alte întrebări fără sfârşit
ce vor bea –
din tăcerea-mi, închisă în pietre.
Cu fiecare răsărit,
ţipătul răguşit al „vulturilor“
şi glasul de privighetoare – al vieţii.
Cine-şi va smulge... zi de zi
aripile bucuriei de – a fi!
Cuvinte
Cuvinte aruncate, pierdute, tăcute,
rămase nespuse,
pe toate le-am cules
şi le-am spălat cu rouă-de-soare.
le-am presărat pe ropotul ploii
şi le-am înfipt în mare,
de unde valul le-a adus la picioarele tale.
Să nu te apleci!
Eu am ţinut odată valul în mîini
şi-am presărat fire de iarbă
pe creştetul universului
şi-am văzut:
Deasupra...
Dedesubt...
Nimicul îşi face culcuş.
Durere - cuvânt
Pe maluri de noapte se cutremură visul...
Eu trec printre şoapte botezând paradisul
cu numele tău - vioară şi somn
mereu ne-ntrebat de osul de domn...
Mă duc spre alt drum de cântec apus
şi nu mai ştiu unde... şi visu-i prea sus.
Prin ierburi de toamnă te caut mereu
şi nu mai eşti tu şi nu mai sunt eu...
Suntem doar umbră aceluiaşi gând -
fărădelege durere - cuvânt...
Pe maluri de stele te caut ... De dor
mă anin de zâmbetul tău călător
Nu ştiu de e vină sau poate e cânt
culoarea ce-ţi port pe margini de vânt...
Lelia Mossora
28 oct 2008
Vizualizarea Tuturor Comentariilor