Draga Andrei, am scris un roman, care a aparut in urma cu cateva luni. Il poti procura de la agentul meu din Bucuresti ( Lecs_metal@yahoo.com) As vrea sa aud comentariile tale la carte. Ar fi un bun prilej sa-mi platesti pentru critica neloiala pe care am facut-o poemului tau. Cu multa consideratie

                                                Prof. Petru Gold

Draga Andrei, a fost o gluma, varianta ultima e mai concisa si mai sobra decat varianta din prima timerete. Maturizarea si experienta se simt si in abordarea tematica dar mai ales in modul succint de exprimare si in armonizarea perfecta a metaforelor poetice. Te felicit! Scuza-ma daca te-am deranjat din odina de dupa supper, intentia nu a fost rea

                               P.G.

Dragul meu, si eu sunt oradean dar nu poet ci profesor de chimie aplicata. Cu toate acestea citesc versuri cu mare placere. De data aceasta placerea nu a fost foarte mare. Esti foarte incepator. Chiar si eu vad stangaciile in exprimare si in formarea ideilor poetice. Cautand, am gasit o varianta mai veche a acestei poezii (probabil de cand erai licean). N-ar fi fost mai bine sa afisezi vechea varianta? cea noua este prea concisa si greu de inteles. Poate le afisezi pe ambele si lasi publicul sa comenteze si sa hotarasca.

                       Cu sincera stima

                                                           Prof. Petru Gold

P.S.  Iata si vechea versiune :

exact aşa cum tatăl
in usa cheia rasuceste,

către lume,

o deschide si-o cladeste

pentru micul sau baiat

care tacut si suparat,

işi vîră degetul in nas

şi răsuceşte

cu necaz.
iar ochii-i scartaie  

şi-un urlet împrăştiat

se-aude sugrumat

ca şi aşchiile uşii trântite

cu putere
în urma tatălui

ce priveste cu durere,

iar el, pustiul,
o zbugheşte direct în pat
la adăpostul păturii cu pătrăţele

intre cearceafurile

de-un alb imaculat

si cade prada viselor

ce vin
din debara, din casa scărilor,
de sub pat,

 din toate ungherele încăperii
aducand o impresie

ce vine
cu paşii apăsaţi,
se apropie
ani de-a lungul
constant, tărăgănat

se tot apropie din

 toate părţile
în toate părţile

pana  ajunge aici

si se catara in pat
reprezentand concludent
viaţa  puştiului,
deschizătorul de uşi.

ai draptate

e atat de neagra viata

incat

eu

ca forma de protest

nu o pot vedea astfel